Nu i-am numit eu așa „a 8-a minune” a „Rockului în Opoziție” ci au făcut-o alții din țări unde muzica aceasta a avut și mai are oarecare circulație (cât o fi ea de „nișă”), deși eram demult conștient că Belgia a dat curentului nu numai pe Univers Zéro a lui Daniel Denis între cele 5 trupe fondatoare ale fenomenului R.I.O., ci și pe Present a lui Roger Trigaux cât și pe recent desființații Aranis în frunte cu contrabasistul Joris Vanvinckenroye, acestea fiind 2 nume apropiate valoric și continuatoare pentru nucleul bazic generat de englezii Henry Cow.
Dar Aksak (intenția inițială era "Aqsak") Maboul parcă sunt și mai interesanți, cu toate că doar 2 sunt albumele lor de referință. Debutul cu...:
* Marc Hollander ('s/&) Aksak Maboul - Onze Danses Pour Combattre la Migraine (LP 1977, Kamikaze Records/Belgium / CD 2003, Crammed Discs/Belgium)
...care dansuri nu-s 11 ci 17-18 pe edițiile succesive reeditate, chiar 20 pe una japoneză din 2008 cu 3 bonusuri...și care nici pe departe nu-s terapeutice doar celor cu migrene, încercați de ex. „pilula” asta:
* Marc Hollander, Aksak Maboul: „Mastoul Alakefak”:
https://www.youtube.com/watch?v=l50VEE2Rd6s
...ori acestea, cu fler italian:
* Marc Hollander, Aksak Maboul: „Vapona, Not Glue”:
* Marc Hollander, Aksak Maboul: „Milano Per Caso & Fausto Coppi Arrive”, în genul suită, cu o Catherine Jauniaux debordantă la microfon în secțiunea mijlocie:
Trecând la al 2-lea album cu o copertă provocatoare, iată acest „trip” arab:
* Aksak Maboul: „I viaggi formano la gioventu”:
...ori mai sacadata:
* Aksak Maboul: „A Modern Lesson” (1980):
* Aksak Maboul: „A Modern Lesson” (1980):
* Aksak ("Aqsak") Maboul (with Fred Frith & Chris Cutler) – Un Peu de L'Âme des Bandits (LP 1980, CD 1995, Crammed Discs, „featuring Fred Frith”)
...album tocmai reeditat la acest început de an 2018 în formatul: „LP reissue with 10-track bonus album [unreleased live & demos cuts 1977-1980 & 2015] „Before And After Bandits”, 2018, Crammed Discs”.Duoul fondatorului casei Crammed Discs, Marc Hollander („keyboards, reeds, percussion”) și Vincent Kenis („guitar, bass guitar, keyboards”) a fost completat, în intenția de a fuziona între altele, rock, jazz și „electronics” cu elemente africane, balcanice sau din muzica minimală, de respectivii Marc Moulin („keyboards”) și Chris Joris („percussion, keyboards”) ajunși mai târziu, plus alți invitați între care și vocalista de excepție Catherine Jauniaux din Bruxelles născută în aprilie 1955 și deja actriță la 15 ani, cea care acoperea într-un mix de sobrietate și umor, o plajă stilistică vastă improvizând între tradiționalul „Chanson” francofon și „Dadaistic glossolalia”, termen definind un limbaj de regulă neinteligibil literar dar expresiv muzical (de ce n-ar putea fi?), ceva în genul alfabetului kobaian al trupei Magma. Avea să devină apoi soția regretatului violoncelist Tom Cora (1953-1998) iar în ceea ce-o privește ar trebui minimal cunoscut, separat, singurul ei album propriu-zis solo „călduros recomandat în special fanilor artei vocale feminime neuzuale”, conform AllMusic (Guide):
* Catherine Jauniaux (with Tim Hodgkinson, Lindsay Cooper, Tom Cora) - Fluvial (LP 1984, CD Woof, 1993)...album care include pentru melomanii români și curiosul titlu în genul Mariei Tănase 04.„Doresc trei babys”:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=69&v=cwvBNw31BUg
(la final, la recomandări, sunt alte albume cu Catherine Jauniaux)
https://www.youtube.com/watch?time_continue=69&v=cwvBNw31BUg
(la final, la recomandări, sunt alte albume cu Catherine Jauniaux)
Revenind la „aksaci”, de fapt vocalista cu care-au fost asociați e alta, dar pe albumele cu Véronique aportul lor a fost cumva subordonat acesteia, deși e vorba și aici de un pop „prea avangardist pentru epoca sa, perfect pentru astăzi” (conform Les Inrockuptibles), o voce între Lydia Lunch și Dollar...„o Diana Rigg (actrița din serialul „Răzbunărorii”) pentru generația Europop” (cum o numeau englezii de la Sounds). După mulți ani în care s-a retras din muzică și a pictat, Véronique Vincent revine în actualitate ca vocalistă odată cu albumele-pereche:
* Véronique Vincent & Aksak Maboul - 16 Visions of Ex-Futur -2 CD- (Crammed Discs, 2016)...este de fapt un album de tip Various Artists dovedind ecourile acestei muzicii după peste 3 decade, o compilație dominată de versiunile altor artiști la piesele vechi între care recunoaștem nume de trupe tinere actuale ca Aquaserge sau Forever Pavot:
– Jaakko Eino Kalevi: Itken Aina (I'm Always Crying)
– Forever Pavot: My Kind Of Doll
– Marc Collin: The Aboriginal Variations
– Laetitia Sadier: Afflux De Luxe
– Lena Willikens: I'm Always Crying
– Bullion: Veronika Winken
– Flavien Berger: Je Pleure Tout Le Temps (Contrelarme Version)
– Aquaserge: Endormons-Nous
– Easy & C.O.U.: Afflux Skoui
– Véronique Vincent & Aksak Maboul: Saure Gurke 2016 (*)
– Véronique Vincent & Aksak Maboul: Le Troisième Personnage / Paysage Volé (*)
– Capitol K: Kinda Doll
– Nite Jewel: Chez Les Aborigènes
– Hello Skinny: Oh Je Veux !
– Burnt Friedman: Je Pleure Tout Le Temps
– Bérangère Maximin: Fuir Les Aborigènes
* Aksak Maboul: „Saure Gurke + Le Troisième Personnage” [16-03-2015, Live Au Divan Du Monde/Paris]:
https://www.youtube.com/watch?v=LNXYA4nzok8
...și de unde-am aflat de la cea care a postat că la bas apare în trupa reformată de care vă spuneam o anume Faustine Hollander, tocmai fiica cuplului Marc Hollander & Véronique Vincent. Astfel iată, ștafeta pare a fi lăsată pe mâini bune, asta apropo și de titlurile cu „ex-futur”.
* „Décollage” din același concert, e o piesă din repertoriul The Honeymoon Killers/„Les Tueurs de la Lune de Miel”, mult mai cuplat în debutul anilor '80, cu tot „chanson”-ul păstrat la bază, la spiritul „post punk/new wave”:
https://www.youtube.com/watch?v=gty-5DxF1dE
* Véronique Vincent & Aksak Maboul: „Le troisième personnage/Paysage volé”:
https://www.youtube.com/watch?v=HgovnXZwqEI
Alte mărturii sonore ale muzicii belgienilor ar mai fi:
* Aksak Maboul (Belgium) (V.A. – Made To Measure Vol.1) - 'Un Chien Mérite une Mort de Chien' (1984)...o fracțiune din primul album al seriei/„label”-ului avangardist Made To Measure.– Jaakko Eino Kalevi: Itken Aina (I'm Always Crying)
– Forever Pavot: My Kind Of Doll
– Marc Collin: The Aboriginal Variations
– Laetitia Sadier: Afflux De Luxe
– Lena Willikens: I'm Always Crying
– Bullion: Veronika Winken
– Flavien Berger: Je Pleure Tout Le Temps (Contrelarme Version)
– Aquaserge: Endormons-Nous
– Easy & C.O.U.: Afflux Skoui
– Véronique Vincent & Aksak Maboul: Saure Gurke 2016 (*)
– Véronique Vincent & Aksak Maboul: Le Troisième Personnage / Paysage Volé (*)
– Capitol K: Kinda Doll
– Nite Jewel: Chez Les Aborigènes
– Hello Skinny: Oh Je Veux !
– Burnt Friedman: Je Pleure Tout Le Temps
– Bérangère Maximin: Fuir Les Aborigènes
* Aksak Maboul: „Saure Gurke + Le Troisième Personnage” [16-03-2015, Live Au Divan Du Monde/Paris]:
https://www.youtube.com/watch?v=LNXYA4nzok8
...și de unde-am aflat de la cea care a postat că la bas apare în trupa reformată de care vă spuneam o anume Faustine Hollander, tocmai fiica cuplului Marc Hollander & Véronique Vincent. Astfel iată, ștafeta pare a fi lăsată pe mâini bune, asta apropo și de titlurile cu „ex-futur”.
* „Décollage” din același concert, e o piesă din repertoriul The Honeymoon Killers/„Les Tueurs de la Lune de Miel”, mult mai cuplat în debutul anilor '80, cu tot „chanson”-ul păstrat la bază, la spiritul „post punk/new wave”:
https://www.youtube.com/watch?v=gty-5DxF1dE
* Véronique Vincent & Aksak Maboul: „Le troisième personnage/Paysage volé”:
https://www.youtube.com/watch?v=HgovnXZwqEI
Alte mărturii sonore ale muzicii belgienilor ar mai fi:
...plus 3 „bootlegs”-uri din care cel mai bine sună ultimul:
* Aksak Maboul & The Honeymoon Killers - Schauberg Cinema, Bremen, 1982-09-16 -2 CD -bootleg- (1982)
* Aksak Maboul - Live Zurich Rote Fabrik, 16 January 1978 -bootleg- (1978)
* Aksak Maboul - Live at R.I.O. Festival, Milan 1979 -bootleg- (1979)
Recomandări/completări:
* Les Tueurs de la Lune de Miel („The Honeymoon Killers”/Belgium) - Spécial Manubre! (LP 1979, CD 2009)
Cu „femeia-orchestră” sau „samplerul uman” (cum mai este numită), axată mult pe muzică de dans și film și care a mai avut după 1990 și stagii interesante americane pe scena Down Town/New York, în sudul Franței și în Germania în care-a explorat cu muzicieni renumiți de-acolo, imaginativ și original, sunetul, emoția, melodia și abstracția, vă mai recomand:
* Catherine Jauniaux / eRikm (Eric Matt) - Mal des Ardents/Pantonéon -2 CD- (2013)
* Bill Gilonis & Tim Hodgkinson, The Work, The Lowest Note (on the Organ) - Woof 7 inches (Ad Hoc, 2004), în secțiunea a 3-a cu The Lowest Note - Snows Past, piesele 15-24
* The Hat Shoes (with Bill „El Rebelde” Gilonis) - Home (2002)
* Les Sculpteurs de Vinyl - Memory & Money (1997)
* Catherine Jauniaux & Ikue Mori - Vibraslaps (1992)
* The Hat Shoes - Differently Desperate (1991)
* Des Airs - Lunga Notte -EP- (1982)
Ca să realizați cât este România melomană (fani, muzicieni, colecționari, promotori, etc) de decuplată și absentă, din păcate, de pe harta acestor muzici și artiști, cred că e edificator să dau 2 exemple de promovare din vecinătate: albumul dublu cu francezul eRikm/Eric Matt e scos exclusiv la casa de discuri Mikroton Recordngs din Rusia (unde în fosta U.R.S.S. formule occidentale din familia R.I.O. au ajuns de mai multe ori, chiar și înainte de 1990!), iar pe acest afiș macedonian foarte actual apare, revenind și în spațiul ex-yugoslav:
„The Ultimate Jazz Legend” (și al „free rock”-ului, aș adăuga eu): Fred Frith la festivalul de jazz de la Skopje, 21 febr. 2018:
http://nezavisen.mk/mk/vesti/2018/02/26943/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu