Pe 5 septembrie la finalul unei postări scriam așa:
„* The Residents Present The Delta Nudes – Greatest Hiss (pre-Residents 1969-1971) (Cherry Red Records/UK, 2013)
* The Residents – I Am A Resident! (Cherry Red Records/UK, 2018)
* The Residents – Duck Stab & Buster & Glen (The pREServed Edition) -2 CD- (Cherry Red Records/UK, 2018)
„Rezidenții” californieni, la fel de unici și anonimi ca întotdeauna în universul lor muzical cu-adevărat „paralel” (că tot e la modă termenul, fie că e cazul sau nu), își continuă îndelungata saga cu noi producții între care și unele reeditări timpurii.”
....iar în alte postări ulterioare, mai ales după dispariția recentă pe 30 octombrie la 73 ani a principalului lor component/compozitor, mai aminteam și de...:
* The Residents – Intruders (2018)....R.I.P. Hardy Fox, a.k.a. Charles "Chuck" Bobuck
* The Residents – Intruders (2018)....R.I.P. Hardy Fox, a.k.a. Charles "Chuck" Bobuck
* Hardy Fox (The Residents) – S/T (2018)
* Hardy Fox (The Residents) – Nachtzug -Mini-Album- (2018)
E cazul să revin la unul dintre titlurile noi, pe-atunci cunoscut ca simplu CD dar oricum parcurs superficial, fiind vorba -odată cu apariția variantei 2 CD de care-am dat ieri- de mai mult decât un nou album: s-a creat totodată, caz poate unic în istoria muzicii pop-rock moderne în sensul până unde s-a ajuns, un nou concept bazat pe contribuția fanilor bizarei trupe californiene anonime, recunoscută de aproape jumătate de veac ca „cea mai misterioasă și retrasă din lume”: fanii au fost solicitați ca la un concurs să creeze versiunile lor la alegere din cântecele originale ale trupei cu o discografie impresionantă de peste 200 de albume. Dacă lucrurile se opreau aici ar fi fost vorba de un material-tribut cum au mai făcut și alții, doar că s-a mers mai departe cu ideea, rezultatul fiind cu mult peste așteptări, calitativ și cantitativ: 197 de piese primite până în vară, atât de stimulatoare și creative încât „rezidenții” le-au prelucrat, remodelat și recizelat („reingurgitat”, cum scria într-un „review”), interpretându-le încât să sune pe de-o parte bântuitor de familiar iar pe de alta păstrând la modul controlat ceea ce era dureros de fals și eronat. A rezultat așadar după editare un amalgam original și complet neașteptat chiar și pentru „clienții” obișnuiți ai brand-ului...mai simplu spus, un nou album al celor botezați odinioară astfel de pe o scrisoare trimisă anonimă și returnată de către staff-ul de la Warner Bross Records, odată cu anunțul refuzului bandei demo, cui dacă n-au avut niciun nume?:„rezidenților”:
Disc 1
1. Intro
2. Lingering Illusions
3. Hanging By His Habit
4. Freaky Wake
5. Hello Duck Stab
6. Commercial Bells Toll
7. Outro
Disc 2
1. Kick a Picnic (The Meet Café)
2. Smelly Tongues (The Zverstvo)
3. Moisture (Ok Glass)
4. Picnic Boy (Dr. Fritz Rotwang)
5. Boo Who? (Cult with No Name)
6. Hanging (His Hair Wizards Of Boat)
7. Loss: The Weatherman (Danny Spiteri & Jason Hallyburton)
8. Death In Barstow (Cake Boy and The Caker street Boys)
9. Six Things to a Red Bicycle (Skull in the Crow’s Eye)
10. Hard And Tenderly (Utrom)
11. Forty Four (Point a Pistol at the Sun)
12. Rest Aria (Couvercle)
13. Constantinople (Philip Stranger)
14. Picnic Boy (The Beaches)
15. Boo Who? @fivethingspercycle (Uni)
16. Would We Be Alive? (Gretnoid)
17. Margaret Freeman (The 180 Gs)
18. Floyd (Ark)
19. Tribal Teddy (Philip Stranger)
20. Burn My Bones (Thebizzarreone)
21. Hello Skinny (Halfcutlemon)
22. Smelly Tongues (Tom-erik Løe)
23. Hanging By His Hair (Chesty Vulva)
24. The Aging Musician (Jeremy Maloney)
Cu trecerea timpului mi se pare tot mai inspirată escapada din 2003 când cu ajutorul lui Mimo Obradov am ajuns la Belgrad să-i văd și aud „live” într-un club de 4-500 locuri plin „ochi” în turneul de promovare al albumului Demons Dance Alone (2002), trupa îngroșând și acum după 15 ani lista mult prea lungă de nume „interzise” în Ro, nu ca scop în sine și de cineva anume ci de pura/crasa necunoaștere a celor cu rol de promotori, cine mai știe cum numiți sau autoaleși?...
Un alt memento în aproape același context fusese Laurie Anderson văzută „live” pe 1 dec. 1990 la Sava Center în turneul de promovare a lui „Strange Angels” (1989), ziceam „aproape” pentru că artista a ajuns totuși în Ro în 2010, dar cu un restrâns concert solo într-un festival de teatru. Și nu pot să uit ce puțini au fost curioșii pentru vizionarea casetei video VHS „Home of the Brave”, filmul/concert regizat de însăși Laurie în 1986 cu care mă întorsesem din vizita în Germania în vara lui 1991, casetă pe care o aveam și o puneam la dispoziție ani de zile eventualilor interesați alături de 2 cataloage despre cariera multimedia și arta ei video. Abia spre 2010 numele ei începea să fie mai des auzit și pe aici odată cu mariajul ei cu Lou Reed...
Dincolo de toate, amintiri personale dragi...
Dacă pe „planeta” lor anti-pop, anti-stardom, anti comercial, anti roz bombon, anti MTV, anti...ce mai vreți voi, ar fi guvernat regulile din „mainstream”, piesa următoare ar fi devenit poate exact ceea ce nu le caracterizează estetica urâtului, misterului și grotescului generator de artă, adică un (ghilimelele-s obligatorii)...„hit”:
The Residents : Life Would Be Wonderful:
https://www.youtube.com/watch?v=pWM47SCZ_zM
Recomandare: trupa Negativland
* Hardy Fox (The Residents) – Nachtzug -Mini-Album- (2018)
...remarcând ironic amar că numai și numai trecerea în neființă conduce la aflarea unor identități ascunse aproape jumătate de veac!
E cazul să revin la unul dintre titlurile noi, pe-atunci cunoscut ca simplu CD dar oricum parcurs superficial, fiind vorba -odată cu apariția variantei 2 CD de care-am dat ieri- de mai mult decât un nou album: s-a creat totodată, caz poate unic în istoria muzicii pop-rock moderne în sensul până unde s-a ajuns, un nou concept bazat pe contribuția fanilor bizarei trupe californiene anonime, recunoscută de aproape jumătate de veac ca „cea mai misterioasă și retrasă din lume”: fanii au fost solicitați ca la un concurs să creeze versiunile lor la alegere din cântecele originale ale trupei cu o discografie impresionantă de peste 200 de albume. Dacă lucrurile se opreau aici ar fi fost vorba de un material-tribut cum au mai făcut și alții, doar că s-a mers mai departe cu ideea, rezultatul fiind cu mult peste așteptări, calitativ și cantitativ: 197 de piese primite până în vară, atât de stimulatoare și creative încât „rezidenții” le-au prelucrat, remodelat și recizelat („reingurgitat”, cum scria într-un „review”), interpretându-le încât să sune pe de-o parte bântuitor de familiar iar pe de alta păstrând la modul controlat ceea ce era dureros de fals și eronat. A rezultat așadar după editare un amalgam original și complet neașteptat chiar și pentru „clienții” obișnuiți ai brand-ului...mai simplu spus, un nou album al celor botezați odinioară astfel de pe o scrisoare trimisă anonimă și returnată de către staff-ul de la Warner Bross Records, odată cu anunțul refuzului bandei demo, cui dacă n-au avut niciun nume?:„rezidenților”:
* The Residents – I Am a Resident! -2 CD- (Cherry Red Records/UK, 2018)
Făcând o scădere aritmetică simplă 197 – 31 (7 pe CD1 + 24 pe CD2) = 166, pare a fi doar începutul unei serii care va continua la trupa veterană cu peste 45 (!) ani de existență, deocamdată avem acest „tracklist/playlist” care pe discul 2 îi numește și pe fanii autori, mulți cu porecle inspirate de...și în același spirit cu al trupei lor favorite la care autoironia, ironia și sarcasmul sunt un modus vivendi:Disc 1
1. Intro
2. Lingering Illusions
3. Hanging By His Habit
4. Freaky Wake
5. Hello Duck Stab
6. Commercial Bells Toll
7. Outro
Disc 2
1. Kick a Picnic (The Meet Café)
2. Smelly Tongues (The Zverstvo)
3. Moisture (Ok Glass)
4. Picnic Boy (Dr. Fritz Rotwang)
5. Boo Who? (Cult with No Name)
6. Hanging (His Hair Wizards Of Boat)
7. Loss: The Weatherman (Danny Spiteri & Jason Hallyburton)
8. Death In Barstow (Cake Boy and The Caker street Boys)
9. Six Things to a Red Bicycle (Skull in the Crow’s Eye)
10. Hard And Tenderly (Utrom)
11. Forty Four (Point a Pistol at the Sun)
12. Rest Aria (Couvercle)
13. Constantinople (Philip Stranger)
14. Picnic Boy (The Beaches)
15. Boo Who? @fivethingspercycle (Uni)
16. Would We Be Alive? (Gretnoid)
17. Margaret Freeman (The 180 Gs)
18. Floyd (Ark)
19. Tribal Teddy (Philip Stranger)
20. Burn My Bones (Thebizzarreone)
21. Hello Skinny (Halfcutlemon)
22. Smelly Tongues (Tom-erik Løe)
23. Hanging By His Hair (Chesty Vulva)
24. The Aging Musician (Jeremy Maloney)
Cu trecerea timpului mi se pare tot mai inspirată escapada din 2003 când cu ajutorul lui Mimo Obradov am ajuns la Belgrad să-i văd și aud „live” într-un club de 4-500 locuri plin „ochi” în turneul de promovare al albumului Demons Dance Alone (2002), trupa îngroșând și acum după 15 ani lista mult prea lungă de nume „interzise” în Ro, nu ca scop în sine și de cineva anume ci de pura/crasa necunoaștere a celor cu rol de promotori, cine mai știe cum numiți sau autoaleși?...
Un alt memento în aproape același context fusese Laurie Anderson văzută „live” pe 1 dec. 1990 la Sava Center în turneul de promovare a lui „Strange Angels” (1989), ziceam „aproape” pentru că artista a ajuns totuși în Ro în 2010, dar cu un restrâns concert solo într-un festival de teatru. Și nu pot să uit ce puțini au fost curioșii pentru vizionarea casetei video VHS „Home of the Brave”, filmul/concert regizat de însăși Laurie în 1986 cu care mă întorsesem din vizita în Germania în vara lui 1991, casetă pe care o aveam și o puneam la dispoziție ani de zile eventualilor interesați alături de 2 cataloage despre cariera multimedia și arta ei video. Abia spre 2010 numele ei începea să fie mai des auzit și pe aici odată cu mariajul ei cu Lou Reed...
Dincolo de toate, amintiri personale dragi...
Dacă pe „planeta” lor anti-pop, anti-stardom, anti comercial, anti roz bombon, anti MTV, anti...ce mai vreți voi, ar fi guvernat regulile din „mainstream”, piesa următoare ar fi devenit poate exact ceea ce nu le caracterizează estetica urâtului, misterului și grotescului generator de artă, adică un (ghilimelele-s obligatorii)...„hit”:
The Residents : Life Would Be Wonderful:
https://www.youtube.com/watch?v=pWM47SCZ_zM
Recomandare: trupa Negativland
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu