* Focus (Netherlands) – Focus 11 (2019)
Originalii veterani Thijs Van Leer („Hammond organ, flute, vocoder, vocals”) și Pierre Van Der Linden („drums, percussion”) se raliază cu tinerii Menno Gootjes („guitars”) și Udo Pannekeet („bass”) pentru a continua cu forțe proaspete legenda olandeză începută la Amsterdam cu exact jumătate de secol în urmă. Tocmai stilul diferit componistico-interpretativ față de cel cu yodeling-uri al lui Jan Akkerman e considerat de mulți a fi un atu al trupei de azi, albumul acesta fiind pentru mine și un bun prilej de recuperare a unui material genul compilație care-mi scăpase din atenție, cu piese noi și versiuni inedite adunate de trupă în intervalul 2012-2017:
- The Focus - Family Album -2 CD- (2017), în detaliu prezentat aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Focus_Family_Album
* John Greaves (bass, ex-Henry Cow / National Health / Love of Life Orchestra) – Life Size (Manticore, 2018)
Totul e „în grafic” cu acest superb muzician galez de origine care la 69 de ani împliniți pe 23 februarie și după stagiul îndelung de albume scoase la casa franceză Harmonia Mundi, duce mai departe viziunea regretatului Greg Lake de când acesta, cu puțin timp înainte de a ne părăsi, a repus pe picioare la Londra casa de discuri Manticore, cu un puternic suport tehnic și artistic italian anticipat de anteriorul și aclamatul album "live" Piacenza (2015). Un titlu de nou album de studio adus pe tapet al basistului, acum parcă inspirat de filozofia Zen, cu o muzică ce-ar trebui să intre instant în atenția melomanilor români fani de Brian Eno, Robert Wyatt, Mike Oldfield, Michael Nyman, Carla Bley sau Michael Mantler, artiști majori cu care John Greaves a cântat, printre alții, cu-atât mai mult dacă "Henry Cow", "Slapp Happy", "National Health" sau "Peter Blegvad" sunt nume care nu se regăsesc în colecțiile lor. Cu greu ar putea cineva formula mai bine și mai concis decât a făcut-o criticul Max Marchini: „un album de o frumusețe uluitoare și grație interioară care sigur va deveni un "clasic" al viitorului în Prog-Rock, intenționat ca o continuare conceptuală a aclamatului Songs (Recommended Records, 1994)...album cu Robert Wyatt, S'Ange, Kristoffer Blegvad, Caroline Loeb, etc (remasterizat recent și relansat de Dark Companion Records).
„Dimensiunea vieții” înseamnă 12 piese noi și reluări cu o echipă care merită menționată integral și în care regăsim și recunoaștem artiști și din alte constelații, în frunte cu cele 3 vocaliste interpretând-recitând, singure sau în duo cu maestrul, în italiană, franceză și engleză pe o plajă stilistică ce trece de la „pop pur, prin pasaje clasice gen Claude Debussy spre recitative senzuale în stilul poeziilor/desene spațiale ale lui Guillaume Apollinaire”. Aș recomanda albumul și fanilor lui Scott Walker/Engel.
Tracklist:
1 Air De La Lune
2 The Same Thing
3 In Te
4 God Song
5 Kew Rhône Is Real
6 Earthly Powers
7 Still Life
8 La Lune Blanche
9 Sweetheart Goodbye
10 Hôtels
11 How Beautiful You Are Written-By – John Greaves, Peter Blegvad
12 Lie Still, Sleep Becalmed
Personnel:
- John Greaves: voice, bass guitar piano, sequences, string arrangements
- Annie Barbazza: voice (3,6,7,11) piano (11), acoustic guitar (3)
- Valérie Gabail: voice (1, 10)
- Himiko Paganotti: voice (8)
- Vincent Courtois: cello
- Matthieu Rabaté: drums
- Olivier Mellano: guitar (1,2,6,8)
- Sophia Domancich: treated piano (8)
- Zeena Parkins: harp (10)
- Jakko Jakszyk: electric guitar (4)
- Lino Capra Vaccina: piano, gongs, vibes, cymbals, percussion (12)
- Camillo Mozzoni: oboe
- Max Marchini: sub aquatic electric guitar (3)
- Jordi Tagliaferri: vibes (2,10), congas (7)
- Irene Barbieri: violins (1,7)
- Diego Romani: violas (1,7)
- The Warm Morning Brothers: bkg. vocals (3)
Cu plăcută surpriză am aflat via Wikipedia că John Greaves împreună cu alți membrii Henry Cow, Soft Machine și Gong au participat la o versiune de circa 25 min. din 1973 a lucrării chintesențiale Tubular Bells (Part I) cu care tocmai debutase la 20 ani Mike Oldfield, apărută însă abia 2 decade mai târziu (cam în perioada când autorul își lansa vol/part II al seriei de 3) pe DVDul (VHS & Laserdisc): The Best Of Mike Oldfield -Elements-(1993):
David Surkamp cu vibrato-ul vocii sale încă bine conservat, alături de soția Sara (gtr & voc) și de restul trupei cu unele schimbări între timp, m-a cucerit de la prima piesă "Paris" și n-a mai fost cale de întoarcere până la final ("The Wind Wild Early"). Dar cea mai omniprezentă prezență pe album e versatila violonistă Abbie Steiling adaptată oricărei teme sau tempo. Am citit prin câteva reviews-uri că vocea lui David a avut și mai are și detractori și nu-mi prea dau seama de ce, aceștia neavând printre preferați aproape sigur nici pe cei înrudiții stilistic cu Surkamp: Geddy Lee (Rush), Roger Chapman (Family), Burke Shelley (Budgie) sau Feargal Sharkey (Undertones). „De gustibus...”
* Yann Tiersen – All (2019)
Aș pune acest al 9-lea album, unul cu fler breton arhaic inspirat ca și un material anterior de împrejurimile insulei Eusa/Ushant unde artistul locuiește, lângă noul "piano only" Vangelis - Nocturne: The Piano Album (2019) amintit/recomandat în postarea precedentă, cele 2 având unele similitudini de atmosferă în ciuda corurilor dominant feminine și a vocilor prezente în general la francez, dar complet absente la grec. Reclamîndu-mi cantitatea prea mare de informație din postări versus prea puține albume trecute prin filtrul personal, amicul Adi Sinescu din Deva se întreba recent și retoric „la care album am stat ultima dată să-l asimilez pe îndelete în 5-6 ascultări?” Iată că-i pot oferi azi un răspuns: la acest All, urmat la mică distanță de cele dinainte comentate, reluate de câteva ori....iar șanse destul de mari ca să-mi mai permit acest adevărat lux al alocării timpului în noianul imens de noutăți îl mai au și albumele:
* The Claypool Lennon Delirium – South of Reality (2019)....care pare muzical, cel puțin la prima „vedere” a acestui al 2-lea efort al duoului, exact ceea ce „spune” numele: fuziunea dintre The Beatles și Primus, entități aparent greu de alăturat dar dovedind până la urmă că „delirul” lor nu alienează ci mai degrabă încântă, cei 2 fiind perfect complementari. „Cricket Chronicles Revisited”, una dintre cele 2 suite, reia și continuă o temă prezentă și pe debutul din 2016 Monolith of Phobos: „Cricket And The Genie”. Mi-a plăcut la nebunie expresia șugubeață „Pritles/Beamus” a unui comentator de la o postare pe YouTube!
* Motorpsycho – The Crucible (Rune Grammofon, 2019)...."psychedelic rock"
Cum am dificultăți (citește: „exigențe sporite”!) în abordarea a cam tot ceea ce include „metal” prin etichetări/caracterizări, n-am să fac excepție nici de data asta, în ciuda respectului pentru prolificii norvegieni și brandul dominant jazzistic Rune Grammofon: nu m-a „atins” din prima acest album înregistrat în trio prin Țara Galilor, poate ar trebui „privit” nu doar separat ci asociat și cu anteriorul „The Tower”, cum de regulă se obișnuiește (dar astfel timpul alocat trebuie aproximativ dublat, așa înțeleg eu un titlu de piesă ca „Lux Aeterna”....). Totuși la reluare, odată cu regăsirea în noianul de „Neanderthal rock” și distors-fuzz-uri a unor riff-uri chitaristice à la King Crimson -mai ales în extinsa temă-titlu- am devenit brusc mai indulgent: încercând o cotație, o săritură cam de la 7+ la 8+ pentru Hans Magnus Ryan (guitars, vocals), Bent Sæther (bass, vocals, sundry) and Tomas Järmyr (drums).
Câteva completări la selectul poll „Avant-Prog” din link-ul de mai jos de care m-am ocupat, set de 40 "acoperit" pe circa 3 sferturi cu încă 3 albume:
http://www.artrockin.com/reviews/2019/01/top-40-music-choices-of-2018/
* (15) ARMY of MOTHS (UK) – Sorry to Disturb You (2018)
* (36) Syrinx Call featuring Isgaard (Volker Kunke & Jens Lueck/Germany) – The Moon on a Stick (Cargo, 2018)...."Prog-Folk"
* (37) The Wrong Object (Belgium) – Into The Herd (Off/MoonJune, 2019)
Reatrag atenția asupra acestui grup activ de peste 10 ani și în a cărui muzică se resimt benefic influențe de la Frank Zappa, Soft Machine/scena Canterbury (au de altfel un album în comun cu regretatul Elton Dean), AKA MOON, Charles Mingus sau Belà Bartok. Despre anteriorul Zappa Jawaka („ghici ciupercă ce-i?”), apărut tot la începutul acestui an, am amintit.
- Syrinx Call - featuring Isgaard - The Moon On A Stick - Making Of - Part 1 & 2:
https://www.youtube.com/watch?v=bqVOHw2gb3M
- THE WRONG OBJECT Into The Herd:
https://www.youtube.com/watch?v=KTX4l8vPzYA
- the WRONG OBJECT (B) le 6 mai 2016 au 17è PROG'SUD ! ("Tuna Sandwich, suite"):
https://www.youtube.com/watch?v=CB2FtFAr4oE
„Ceilalți”....(prea puțin abordați):
* Seth Walker – Are You Open? (2019)
* The Sonic Dawn – Eclipse (2019)
* Tedeschi Trucks Band – Signs (2019)
* Kel Assouf – Black Tenere (2019)...."World, Desert Blues, Tuareg Rock"
* Mayra Andrade – Manga (2019)
* Kerri Powers – Starseeds (2018)
* King Midas Sound (Kevin Martin & Roger Robinson) – Solitude (2019)
* Yiddish Glory (Various Artists) – The Lost Songs of World War II (2018)
* (Dayron) Ortega (Guzmán), (Eduardo) Silveira, (Maykel) Elizarde (Ruano) – Espontáneo: The Abdala Sessions (2018)
* Katarina Pejak (voc & p-no) – Roads That Cross (2019)
* Dream Theater – Distance Over Time (2019)
Recuperări, reeditări:
* Camarão – The Imaginary Soundtrack to a Brazilian Western Movie 1964-1974 (2018)
* The Third Eye – Awakening... (1969)
* Robert Fripp – Exposure (1979, remaster 2 CD, 2006/2016)
Nu se simt cei 40 ani trecuți de la lansare în sensul și de prospețime componistico-stilistico-avangardistă ce a rezistat testului timpului dar și acel sentiment că reeditarea la un asemenea album marcat de geniu merită făcută la orice interval regulat de timp sau nu, fiind aureolat cu „cireașa de pe tort”: capodopera lui Peter Gabriel "Here Comes The Flood", baladă aflată aici și în cea mai bună versiune!
https://musicaficionado.blog/2016/01/24/here-comes-the-flood-by-robert-fripp-and-peter-gabriel/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu