https://www.factmag.com/2019/04/25/le-guess-who-2019-curators-jenny-hval/
Fatoumata Diawara, Moon Duo, Jenny Hval...plus The Bug, Patrick Higgins (& Iris Van Herpen & Salvador Breed)
* Patrick Higgins – Social Death Mixtape (2015)
* Patrick Higgins/Mivos Quartet – String Quartet No.2 + Glacia [2013]
* Patrick Higgins – Bachanalia [2015] (official mp3s)
* Patrick Higgins – Dossier -LP- (Other People, 2018)
* The Bug (Kevin Richard Martin) – Angels & Devils (2014)
...Nu că n-ar fi alternative festivaliere toamna, de ex. austriacul Wels „Music Unlimited” care promovează deasemenea artiști originali și creativi și care ajunge la ediția nr. 33, are loc cam în aceeași perioadă. Apropo însă încă de Utrecht, am mai completat cu ceva la „Circuitul ochilor”, un nume prezent în festival anul trecut:
* Circuit Des Yeux (Haley Fohr) – Overdue (2013)...."Le Guess Who?" Festival, 2018
....album ceea ce-mi lipsea din colecție cu această vocalistă cu voce baritonală amintind de Nico (Christa Päffgen), Catherine Ribeiro (+ Alpes) sau de regretatul Scott Walker/Engel, provocatoare așadar și mult prea matură, tensionat-dezarmantă și apăsător-pesimistă la nici 30 ani....Dar dincolo de texte, muzica ei „plutește” într-un areal „folk alternativ experimental” ce oferă mult imprevizibil, diversitate și elemente de atracție să le zic așa, anti-pop...tipice și celorlalte materiale, respectiv:
- Reaching for Indigo (2017)
- In Plain Speech (2015)- Reaching for Indigo (2017)
- Portrait (2011)...
...sau colaborărilor de pe:
- Mind Over Mirrors (with Haley Fohr, a.k.a. Circuit Des Yeux) - The Voice Calling (Immune, 2015), respectiv:
- Roy Montgomery - Suffuse (2018)
...pe care Haley Fohr apare ca invitată în piesa de deschidere numită chiar „Apparition”, albumul fiind etichetat ca „rock psihedelic experimental eteric”, conform www.discogs.com...
....iar despre una dintre ultimele ei oferte, ca să ajungem la zi, aflăm de aici:
https://www.thelab.org/projects/2019/1/12/haley-fohr-of-circuit-des-yeux-presents-wordless-music
* Pekka Airaksinen (1945 - 6 mai 2019) (Finland)
Ne-a părăsit la aproape 69 de ani un electronist finlandez despre care nu știam. E păcat când ai ocazia să-i cunoști doar astfel pe unii artiști nepromovați din țări mai mici, la trecerea lor „dincolo”, pe de altă parte e vorba de o muzică nu pentru oricine, totuși de „nișă”...N-am aprofundat, ar fi nevoie de câteva zeci de ore bune doar pentru o singură audiție a discografiei, dar ce mi se pare caracteristic acestui prolific artist și simpatizant budist timp de peste 4 decade, fie și doar spicuind dimp de 4-5 ore prin albume din fiecare decadă, e sonoritatea specifică claviaturilor, instrumentația sa presupun unică pentru că n-am putut în niciun moment să spun că „sună ca și X sau Y” dintre electroniștii mai cunoscuți. Observația e valabilă din 1973 până la cel mai nou album pe care l-am găsit, cel din 2015. Atenție la Sperm, o piesă de colecție rară ca LP:
- Sperm (Pekka Airaksinen) – Shh! Heinäsirkat (LP 1970, CD 1998)
- One Point Music (1973)
- Buddhas of Golden Light (1984)
- Other Power [1978-1985]
- Mangala (1986)
- Inner Galaxies (1996)
- Karmapa (1998)
- Pink Bodies (1998)
- Madam I'm Adam -2 CD- (2004)
- Afrodipankara -LP- (2015)
Seturile de mai jos completează subiecte atinse în postări anterioare, plecând de la ultimele apariții cu muzicianul „glam-rock” din Toronto:
* Slim Twig (Max Turnbull) – A Hound At The Hem (2011)
* Slim Twig – A Sheik in Scores (2010)
* Slim Twig – Contempt! (2009)
* Slim Twig – Sof' Sike (2012)
* Slim Twig – Vernacular Violence -EP- (2008)
* Slim Twig – Whiite Fantaseee -EP- (2007)
....respectiv cu colectivul de muzică experimental-electronică Biota (audio)/Mnemonists (video) din Ontario, cu acești americani fiind aici titlurile perioadei pre-Biota, respectiv prima parte a aniilor '80 mai mult axată pe corpul vizual, muzical această etapă mai ermetic-abstractă și apropiată de muzica concretă părându-mi nu cea mai convingătoare în sensul rolului de limitare pentru fundalul a ceea ce expuneau video artiștii plasticieni și arhitecți, cu coperțile de rigoare (vezi 2 mostre mai jos)...ceea ce la celelalte albume Biota de prin 1984 încoace, 9 sau 10 titluri până la cel nou din 2019, nu mai e valabil:
* Biota – Biota -LP- (Dys, 1982)
* Mnemonists – Mnemonist Orchestra (1979)
* Mnemonists – Some Attributes of a Living System (1980)
* Mnemonists – Roto-Limbs (1981)
* Mnemonists – Horde (1981)
* Mnemonists – Gyromancy (1984)
* Mnemonists/Biota – Musique Actuelle 1990 -live- (2004)
„Columna lui Durutti” (Durruti) e a lui Vini Reilly
* The Durutti Column – The Guitar and Other Machines + (1987, 1996)
* The Durutti Column – Red Shoes (+ Greetings Three -EP-) (Materiali Sonori, 1992)
Cred că trupa lui Vini Reilly din Manchester n-a fost tratată de mine ca subiect separat, deși i-am semnalat unele apariții....dar am „punctat” acum prin aceste 2 titluri importante din discografie o serie de reeditări din această perioadă (de ex. The Guitar and...-Deluxe Edition-, M24J -Anthology- (2 CD), sau Domo Arigato -Deluxe Edition-).
Despre trupa asta veche de peste 40 ani și care a folosit numele un pic schimbat al unui anume (José) Buenaventura Durruti (Dumange), sindicalist „anarhist” din perioada de dinaintea și din timpul Războiului Civil din Spania lui Franco, dacă spui că-i un grup englez de „post-punk” așa cum l-am găsit laconic definit stilistic prin presă, n-ai spus de fapt nimic despre vehicolul ales de chitaristul lider perfecționist pentru adevărate reverii muzicale, stilul său delicat și transparent componistic și interpretativ influențându-i printre alții, pe Brian Eno -părintele rock-ului ambiental- (albumul LC e printre preferatele sale...„ever”),...determinându-l pe John Frusciante de la Red Hot Chili Peppers să-l numească pe Vini, nici mai mult nici mai puțin decât „un geniu”, iar pe criticul Dave Simpson să-l plaseze în topul celor mai mari chitariști imediat după Jimi Hendrix, Jimmy Page și Pete Townshend (!), deși același Dave știe foarte bine că, „pentru cei mai mulți oameni, Vini Reilly rămâne cel mai mare chitarist de care n-au auzit”...
Bolnav de anorexie nervoasă în tinerețe, Vini a suferit 3 necazuri cu sănătatea în ultima decadă, ultima dată, o lovitură la propriu, împiedicându-l să mai poată cânta la chitară...iar niște datorii acumulate, plus contracte păguboase cu băncile legate de casa unde locuia fără Internet și alte utilități, l-au adus în situația de a accepta de prin 2010 donații de la fani prin cheta inițiată de nepotul său. Reeditările albumelor de la acum defuncta casă Factory au menirea, deasemenea, să-i mai amelioreze situația datorită drepturilor de autor. Profund jenat, Vinny se simte obligat să ofere ceva pentru acest ajutor, muzica unui nou album a compus-o, dar din păcate „it's all complete, it's in my head, but I can't play”. Detalii, în link-ul articolului apărut pe un site din Noua Zeelandă în urmă cu 1 an și în care mai aflați și despre alți artiști inovativi dar puțin cunoscuți din era post-punk/new-wave.
- Short Stories For Pauline (2012)
- LC -2CD- (1981, 2013)
- The Return of the Durutti Column [Expanded Edition] (1980, 2014)
- Chronicle XL -2 CD- (2014)
https://www.elsewhere.co.nz/absoluteelsewhere/8399/the-durutti-column-considered-2018-not-exactly-living-the-life-of-reilly/
https://www.bbc.com/news/entertainment-arts-20931235
Rarități de la...sau semnalate de alții:
* Energit (Czechoslovakia) – S/T (LP 1975, CD with bonus, ????)....jazz-rock „fusion” de mare calibru inspirat de Mahavishnu Orch., Return To Forever sau de Spectrum a lui Billy Cobham...mulțumiri Puiu Wagner pentru semnalarea acestui album important pentru arhivele blocului estic din sfera de influență ex-sovietică a epocii pre-Perestroika.
* Crazy Hoarse – Your Cheatin' Heart Sutra (2014)
...tot de la Puiu „citire” și la care trebuie să mă refer puțin pentru că avem o raritate discografică aici (scăpată se pare atenției și de giganticele platforme discogs.com și de rateyourmusic.com), deci greu găsibilă fie și ca informație în surse internautice, dară-mi-te ca sursă fizică, CD sau LP... și pe care numitul duo din Atena/Georgia, respectiv Killick Hinds: gtr & John Norris: dr, cu câțiva invitați la diverse instrumente...fac o muzică excelentă, provocatoare, dificil încadrabilă în niște nișe stilistice clare. Și se pare că în ciuda asemănării nu-i nicio legătură directă cu Crazy Horse a lui Neil Young ci mai degrabă jocul de litere are mai mult de-a face cu o expresie șugubeață și cu schepsis de genul Santa Claus/Clause.
https://origin.cdbaby.com/cd/crazyhoarse
* Fanny – S/T (1970)....grup 100% feminin, nu grozav ca stil dar care rivalizează la orice oră, prin acest album cel puțin, de ex. cu mai cunoscutele The Runaways sau The Bangles apărute mai târziu...și care-au recunoscut că au fost influențate de hippiotele de la Fanny.
Despre trupa asta veche de peste 40 ani și care a folosit numele un pic schimbat al unui anume (José) Buenaventura Durruti (Dumange), sindicalist „anarhist” din perioada de dinaintea și din timpul Războiului Civil din Spania lui Franco, dacă spui că-i un grup englez de „post-punk” așa cum l-am găsit laconic definit stilistic prin presă, n-ai spus de fapt nimic despre vehicolul ales de chitaristul lider perfecționist pentru adevărate reverii muzicale, stilul său delicat și transparent componistic și interpretativ influențându-i printre alții, pe Brian Eno -părintele rock-ului ambiental- (albumul LC e printre preferatele sale...„ever”),...determinându-l pe John Frusciante de la Red Hot Chili Peppers să-l numească pe Vini, nici mai mult nici mai puțin decât „un geniu”, iar pe criticul Dave Simpson să-l plaseze în topul celor mai mari chitariști imediat după Jimi Hendrix, Jimmy Page și Pete Townshend (!), deși același Dave știe foarte bine că, „pentru cei mai mulți oameni, Vini Reilly rămâne cel mai mare chitarist de care n-au auzit”...
Bolnav de anorexie nervoasă în tinerețe, Vini a suferit 3 necazuri cu sănătatea în ultima decadă, ultima dată, o lovitură la propriu, împiedicându-l să mai poată cânta la chitară...iar niște datorii acumulate, plus contracte păguboase cu băncile legate de casa unde locuia fără Internet și alte utilități, l-au adus în situația de a accepta de prin 2010 donații de la fani prin cheta inițiată de nepotul său. Reeditările albumelor de la acum defuncta casă Factory au menirea, deasemenea, să-i mai amelioreze situația datorită drepturilor de autor. Profund jenat, Vinny se simte obligat să ofere ceva pentru acest ajutor, muzica unui nou album a compus-o, dar din păcate „it's all complete, it's in my head, but I can't play”. Detalii, în link-ul articolului apărut pe un site din Noua Zeelandă în urmă cu 1 an și în care mai aflați și despre alți artiști inovativi dar puțin cunoscuți din era post-punk/new-wave.
The Durutti Column:
- Without Mercy (1984)- Short Stories For Pauline (2012)
- LC -2CD- (1981, 2013)
- The Return of the Durutti Column [Expanded Edition] (1980, 2014)
- Chronicle XL -2 CD- (2014)
https://www.elsewhere.co.nz/absoluteelsewhere/8399/the-durutti-column-considered-2018-not-exactly-living-the-life-of-reilly/
https://www.bbc.com/news/entertainment-arts-20931235
Rarități de la...sau semnalate de alții:
* Energit (Czechoslovakia) – S/T (LP 1975, CD with bonus, ????)....jazz-rock „fusion” de mare calibru inspirat de Mahavishnu Orch., Return To Forever sau de Spectrum a lui Billy Cobham...mulțumiri Puiu Wagner pentru semnalarea acestui album important pentru arhivele blocului estic din sfera de influență ex-sovietică a epocii pre-Perestroika.
* Crazy Hoarse – Your Cheatin' Heart Sutra (2014)
...tot de la Puiu „citire” și la care trebuie să mă refer puțin pentru că avem o raritate discografică aici (scăpată se pare atenției și de giganticele platforme discogs.com și de rateyourmusic.com), deci greu găsibilă fie și ca informație în surse internautice, dară-mi-te ca sursă fizică, CD sau LP... și pe care numitul duo din Atena/Georgia, respectiv Killick Hinds: gtr & John Norris: dr, cu câțiva invitați la diverse instrumente...fac o muzică excelentă, provocatoare, dificil încadrabilă în niște nișe stilistice clare. Și se pare că în ciuda asemănării nu-i nicio legătură directă cu Crazy Horse a lui Neil Young ci mai degrabă jocul de litere are mai mult de-a face cu o expresie șugubeață și cu schepsis de genul Santa Claus/Clause.
https://origin.cdbaby.com/cd/crazyhoarse
* Fanny – S/T (1970)....grup 100% feminin, nu grozav ca stil dar care rivalizează la orice oră, prin acest album cel puțin, de ex. cu mai cunoscutele The Runaways sau The Bangles apărute mai târziu...și care-au recunoscut că au fost influențate de hippiotele de la Fanny.
Videoclipuri, atât la această postare cât și la anterioara, dacă v-am trezit curiozitatea, găsiți ușor via YouTube sau similare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu