“Istoria nu se repetă, dar adesea rimează” — Mark Twain
* Steve Howell & Jason Weinheimer – History Rhymes (2019)
* Albert Castiglia – Masterpiece (2019)
* The Duke Robillard Band – Ear Worms (2019)
* Alexis P. Suter Band – Be Love (2019)
* Kenny Wayne Shepherd Band – The Traveler (2019)
....SOUL:
....INDIE, FOLK, ELECTRONIC, PSYCHEDELIC, POST-ROCK:
* Soundwalk Collective with Patti Smith – The Peyote Dance (2019)
* The Little Unsaid – Atomise (2019)
* Richard Thompson – The Cold Blue -O.S.T.- (2019)
* (Conrado) Isasa (ac-gtr, Spain/USA) – Insilio (2019)
* Crewdson & Cevanne – BRACE (2019)
* Erlend Apneseth Trio with Frode Haltli – Salika, Molika (Hubro, 2019)
* (Conrado) Isasa (ac-gtr, Spain/USA) – Insilio (2019)
* Crewdson & Cevanne – BRACE (2019)
* Erlend Apneseth Trio with Frode Haltli – Salika, Molika (Hubro, 2019)
* Lee Ranaldo, Jim Jarmusch, Marc Urselli, Balázs Pándi – S/T (2019)
* Meat Beat Manifesto – Opaque Couché (2019)* Black Mountain (Canada) – Destroyer (2019)
* Earth – Full Upon Her Burning Lips (2019)
* Psychedelic Porn Crumpets (Australia) – And Now for the Whatchamacallit (2019)
....WORLD:
* AKA Trio (Italy/Senegal/Brazil) – Joy (2019)
* Sinkane (Ahmed Gallab) – Dépaysé (2019)
* Ahmed Ag Kaedy – Akaline Kidal (2019)
* Houssam Gania – Mosawi Swiri (2019)
* Nigeria Fuji Machine – Synchro Sound System & Power: Made In Lagos (2018)
....NOISE, EXPERIMENTAL:
* Sudden Infant (Swiss) – Buddhist Nihilism (Harbinger Sound, 2018)....."noise trio"
- Sudden Infant (Swiss) – Wölfli's Nightmare (Voodoo Rhythm Records, 2014)
* Jim O’Rourke & CM von Hausswolff – In, Demons, In! (2019)
* Vanessa Rossetto – You & I Are Earth (Tone Glow, 2019)
* Mai Mai Mai (Toni Cutrone) – Nel sud (2019)
* Billy Meier (Norway) – Sounds from Erra (Øra Fonogram, 2019)...."jazz, folk, pop, psychedelia & prog rock"
- Hans Kjorstad (violin), Sander Eriksen Nordahl (guitar), Henriette Eilertsen (flutes, synthesizer), Martin Morland (bass) & Ivar Myrset Asheim (drums, sample pad)
....sunt norvegienii 4-tetului din Oslo care apar pe scenă în costumații bizare și care și-au botezat trupa după numele cetățeanului elvețian cât de poate de real Eduard Albert “Billy” Meier născut în 1937, cel care chiar pretinde prin cele circa 40 cărți publicate în limba germană că a și vizitat, printre altele, locul cu pricina:
https://www.mufon.com/billy-meier---1964-to-present.html
Revenind la album: imaginarul voiaj S.F. dus-întors pe planeta Erra („A Planet of Plants”) cu un fel de tren („Space Train”) este un „trip” așadar dominat de cuplul Henriette & Hans (vioară & flaut), cu momente afro-funk și narațiune asigurată de Emily C. Brannigan, pământeanul întâlnind pe traseu extratereștrii „plejanieni” și observând detalii vii cum ar fi formele de viață neobișnuite, fauna și flora exotică, unicorni apăruți la o băutură ori personajul feminin Semjase, ghidul său de prin orașele și pădurile magice ale Errei (ați sesizat „kick”-ul, o Terra fără litera „T”!). După cum se pare, dincolo de sursele literare ale elvețianului, se mai adaugă „rețetei” ca ingredient picant idila dintre Billy și respectiva „erraniană”, genul de scenariu „love story” cam tipic hollywood-ian (“Semjase’s Cry (To Her Lost Lover Billy”).
Imediat prin cronici au apărut comparațiile, datorită conceptului extraterestru și profilului vizual, cu trupele DEVO, The Residents, Gong (din perioada Radio Gnome Invisible, mai exact albumele Flying Teapot și Angel’s Egg), ori cu interesanții 17 Pygmies (ciclurile Celestina & Isabel, vezi la final)...dar și cu albumul acesta străvechi și rar, de fapt un single cu 4 piese scurte la origine:
- Joe Meek & The Blue Men – I Hear A New World (rec. 1960*, rel. CD 1991)
O cronică în detaliu, aici:
http://1337x.unblock2.xyz/torrent/3796356/experimental-jazz-psychedelic-rock-2019-Billy-Meier-Sounds-from-Erra-FLAC-Tracks-DarkAngie/
Norvegienii, mari fani ai stilului de narațiune a lui David Attenborough din documentarele TV despre natură de la BBC, mai sunt implicați și în alte proiecte: Frode Haltli Avant Folk, Miman, Lilja, Matona’s Afdahl Group, Samu, Friendship, Sanskriti Shrestha Avatar, etc...așa încât sunt toate șansele să mai auzim de ei.
* The Ocean Tango (Louis Philippe & Testbild!) (France / Sweden) – S/T (2010, LP Kalligrammofon, 2019)
...."Beautiful" - Robert Wyatt
...."Dazzled and delighted" - Van Dyke Parks
...când rezultă asemenea remarci entuziaste de la „inși” grei precum cei de sus, este clar vorba de ceva special, remasterizat pentru LP vinil la 9 ani de la lansare și sintetic descris întro cronică așa:
„Intoxicantă combinație de pop și jazz cameral, albumul este plin de trompete, vibrafoane, fluiere, instrumente cu coarde, harpsicord, pian Fender Rhodes, chitară acustică și cele mai bune armonii - toate înfășurate în jurul melodiilor elegante, mereu surprinzătoare. Imaginați-vă o sesiune de noapte cu Beach Boys, Antonio Carlos Jobim, John Taylor și Kenny Wheeler, cu ceva înflorituri electronice de la Brian Eno...și sunteți aproape de vibe-ul „Tangoului Ocean” (sau invers)”.
Pe coperta din spate, lista completă a participanților și instrumentele:
Sugestii, completări, recomandări:
* Laddio Bolocko – Strange Warmings of Laddio Bolocko (1997)...."Noise, Avantgarde"
* Bruce Peninsula (US/Canada) – A Mountain Is A Mouth (2009)
* Bruce Peninsula (US/Canada) – Open Flames (2011)
.....Nu mai știu cu ce ocazie am dat de trupa asta, dar am fost curios să descopăr un band focalizat pe voci combinând interesant atât tradiții „spirituals, gospels & blues” din sudul Statelor cât și muzică experimentală din Toronto, orașul lor de reședință.
* Zoltan Boros (synths, Ro/Hu) – Pasi Spre Infinit -LP- (1988)
* Silent Strike (Ro) – It's Not Safe to Turn off Your Computer (2017)
Mi s-au mai recomandat:
* Karfagen (Ukraine) – Echoes From Within Dragon Island -2 CD- (2019)
....„Symphonic art rock suite inspired by Robert Louis Stevenson`s poetry. Featuring 19 musicians performing concept musical monolith”. De ucrainianul Antony Kalugin (38 ani) m-am ocupat mai pe larg nu demult, ultimul dublu-set, al 10-lea, e în linia anterioarelor bune albume, „no more, no less”...în timp ce...
* Rüdiger Oppermann – Fragile Balance (1998)
....este un harpist prolific german de 65 ani, un „free-style and experimental folk musician” specialist la clàrsach, un instrument medieval celtic cu 38 coarde de bronz aurite, Folk, World și New Age fiind domeniile mari stilistice în care se „învârte” de prin 1974 încoace...și între care menține o „Balanță fragilă”, cum zice și titlul, atât pe albumul recomandat cât cel puțin și pe:
* (Rüdiger) Oppermann – Unchain My Harp (1993)
* Park Stickney, Rüdiger Oppermann – Harp Summit (2004)
Câteva detalii la trupa din recenzia albumului Sounds of Erra:
- 17 Pygmies (ciclurile Celestina & Isabel, +....)
Americanii 17 PYGMIES s-au format în 1982 dar erau doar 3 la început, 2 pigmei și 1 „pigmea” (sau „pigmee”?): Philip Drucker (a.k.a. Jackson Del Rey), Michael Kory și Debbie Spinelli. Dincolo de numeroasele turbulențe, inconstanțe și hiatusuri ulterioare, sunt cel puțin interesante următoarele albume tematice, plus compilația cu primele 2 discuri ale trupei din anii '80:
- (C I) Celestina, 2008
- (C II) Celestina Short Story, Part Two: Second Son, 2011
- (C III) Even Celestina Gets the Blues (A Tale of Love and Quantum Physics), 2012
- Isabel, 2013
- Jedda by the Sea + Captured in Ice -Compilation- (Les Temps Modernes, 2013)
Isabel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu