„Albumul american 1”, „Albumul american 2”, „Albumul elvețian” și „Albumul englez 1”...
....sunt deocamdată cele 4 fișiere audio cam cât tot atâtea albume de lungi ca durată pe care nu numai că le-am derulat integral, curios și concentrat, dar pe care le și pun în fruntea priorităților, acum și în următoarele postări până la finalul setului numit „Topografii sonore” (cu încă 15 fișiere rămase): sunt prea importante ca să nu onorez astfel munca amicului Horațiu Cărariu din Satu Mare, autorul unui fel de retospectivă...„ever” a acumulărilor și ierarhizărilor noastre de circa 5 decade ca melomani. Nu voi deschide fișierele text atașate muzicilor până la derularea întreagă de circa 17-18 ore, respect astfel recomandarea autorului acestor fascinante mixaje cumva „crème de la crème”, ideea fiind de surpriză și continuitate, imaginându-mi ca și cum aș auzi muzica pentru prima dată.
„Cu ce rămânem mai „adevărat” după acumulări de mii de albume?”...„Ce e mai valoros, care-ar fi chintesența colecțiilor acestea masive dacă vrem s-o limităm la câteva zeci de ore?”...„Care muzici ne-au marcat și mișcat cel mai mult și n-au pierdut din atractivitate, ori poate chiar au crescut (?) în timp, de când le știm de pe la 20 ani până la 60 și peste...?”: erau întrebări ca și aceea cu „Ce am lua cu noi pe o insulă pustie?” pe care mi le mai pusesem, mai ales când reluam după mult timp audiții la albume vechi, cele 3 situații posibile, toate testate, fiind de scădere, de menținere sau de depășire a percepției și atractivității inițiale. Desigur că partajarea pe țări sau zone geografice, ca și cea temporală -de ex. pe decade, mult folosită de jurnaliștii vestici- sunt în sine convenții, globalizarea și mersul lumii în general căruia ne place să-i spunem „evoluție” obligânde-ne la adaptări, simplificări și chiar rafinări la criteriile noastre de ordonare. Așa că n-am de ce să mă mir că pe Sparks i-am recunoscut la „Albumul englez” deși frații sunt nativi americani (de mare succes în anii '70 însă în UK)...un aspect cu totul secundar, bine că erau acolo!...cum și mai bine că dintre primele nume alese au fost în acest set Renaissance și Gentle Giant...cu astea, plus alegerea lui Refugee dar și alții, recunoscuți sau nu, Horațiu m-a „uns la suflet” ceea ce sper să rămână și la fișierele următoare, unele în sine cu nume provocatoare („Pan european”, „Țara de foc”, „Zeplinul călător”, etc...), inclusiv la cele 4 „Fragmente de jurnal”. Pe la începutul audiției lui „...american 1” mă gândeam dacă un asemenea mix nu-i cel mai potrivit de făcut la „sfârșit” (de carieră?...de colecție?...de viață?), dar cum destinul face pentru fiecare diferită trecerea noastră „dincolo”, un asemenea demers depinde de fiecare cum simțim când ne mai sistematizăm din gânduri, planuri și năzuințe de „vorbă” cu noi înșiși...
Mulțumesc din suflet, Horațiu!...Singurul meu regret, deocamdată, este că „albumele” tale n-au coperți, ar fi meritat fiecare câte una cel puțin la nivelul celor semnate de Roger Dean (Yes, Asia, Gentle Giant, Greenslade, etc)....
HOMERECORDS.BE
„SINGULAR ARTIST, SINGULAR MUSIC”
...."A tiny new label offers breakthroughs in sound as well as inventive music"...
https://homerecordsbe.bandcamp.com/ (Belgium)
....de nume ca BASta!² și Aramis știam câte ceva de mult timp, dar declanșarea a venit acum nu de la ei ci de la superbul:
* "A Consommer de Préférence": Doré à point (2010)
...dar ce ziceți de proiectul/discul ăsta (?), cu jumătate din titluri în limba română:
....și n-a fost sigura dată când aud belgieni cântă în limba română, pe un alt album erau piese de-ale Mariei Tănase, iar omniprezentul acordeon -pentru că sunt și discuri exclusiv instrumentale- apare central și pe multe din titlurile de mai jos, mică parte a catalogului mult mai vast:
* Marc Frankinet Quartet – In a Little Provincial Town (2022)
* Cronofonia (Pablo Patricio Ortiz, Joaquin Negro Ortiz, Dave Bainbridge) – Cronofonia -2 CD- (2021)
* Gaizca Project (Ialma, Manu Sabaté, Iñaki Plaza, Ciscu Cardona, Nicolas Scalliet) – S/T (2019)
* Mehmet Polat Trio – Ask Your Heart (2017)
* Diab Quintet – Seagull Tango (2016)
* Karim Baggili – Douar (2005)
* Karim Baggili Quartet – Cuatro con Cuatro (2005)
* Karim Baggili – Lea & Kash (2010)
* Karim Baggili – Apollo You Sixteen (Take the Bus, 2016)
* Karim Baggili – Apollo You Sixteen, Part 2 (Take the Bus, 2017)
* Accordion Samurai (Markku Lepistö, David Munnelly, Riccardo Tesi, Bruno Le Tron & Didier Laloy) – S/T (2011)
* Samurai Accordion – Te (2018)
* Turlu Tursu – Accordion 'n Drum 'n Bass (2005)
NEWS / NEW ENTRIES
* Pink Floyd – Animals [2018 Remix] (2022)
* Lou Reed – Words & Music, May 1965 (2022)
....sesiune cu John Cale pre-Velvet Underground, recuperată de pe o veche bandă păstrată într-un sertar 52 ani și găsită în 2017, printre versiunile timpurii ale unor piese fiind „Heroin” și „I’m Waiting for the Man”...
* The Mars Volta – The Mars Volta (2022)
....după ce principalii artizani s-au ocupat mai ales de formula mult mai vulcanică „post-hardcore / art-punk” At The Drive In, iată rezultanta reconcilierii după circa 10 ani a cuplului Cedric Bixler-Zavala (voc) & Omar Rodríguez-López (gtr), albumul eponim de revenire etalând aceleași meticulos asamblate aranjamente care reclamă ascultări repetate...
* At The Drive-In – in•ter a•li•a (2017)
* Gogol Bordello – Solidaritine (2022)
"Albums Of The Week: Gogol Bordello | Solidaritine"
..."punk, gypsy, dub, folk, Latin swing, and Eastern European magic"....
....ca să nu mă critice din nou amicul Adi S. că focalizez iar un artist nativ ucrainean când și alți artiști suferinzi de prin lume merită atenție, n-am dat mai multe detalii la „medicamentul solidaritină” și mă grăbesc să aleg ceva de pe alte meridiane și comparabil ca accesibilitate:
* Al-Qasar – Who Are We? (2022)
....grup plin de poligloți parizieni din suburbia Barbès, majoritatea cu origini arabe și nord-africane, eclectici ca stil -psychedelic rock, world, post-punk, avant-metal, etc...-...folosind multiple instrum. tradiționale (electric saz, bendir, darbuka, awtar, caxixi, sagat)...și în plus cu contribuții din partea unor cunoscuți veterani americani cum sunt Lee Ranaldo și Jello Biafra...
* Julian Cope – England Expectorates (2022)
* Clutch – Sunrise on Slaughter Beach (2022)
* The Black Angels – Wilderness of Mirrors (2022)
* John Primer – Hard Times (2022)
* Jimmy Hall – Ready Now (2022)
* Katie Kim – Hour of the Ox (2022)
* Ansley Simpson (Canada) – She Fell from the Sky (2022)
* Nadja (Aidan Baker & Leah Buckareff, Canada) – Labyrinthine (2022)
* Susanna – Elevation (2022)
* Roopa Panesar (sitar, India/UK) – Subha (2022)
* The Murlocs – Rapscallion (2022)
* White Hills – The Revenge of Heads on Fire (2022)
* Miraculous Mule – Old Bones, New Fire (2022)
* Laurence Jones (gtr & voc) – Destination Unknown (2022)
* Shawn Pittman (gtr & voc) – Hard Road (2022)
* Elephant Sessions (Scotland) – For the Night (2022)
* Fara (Scotland) – Energy Islands (2022)
* Holy Fawn – Dimensional Bleed (2022)
* The Heads – Under Sided (2002)
* Sonic Boom (Peter Kember) – All Things Being Equal (2020)
* Misty – Here Again (rec 1969, rel 2022)
....„Cea mai mare trupă nedescoperită din America”, cum este numită uneori DK, a scos al 19-lea album în componența 4/5-tetului original de la înființare din 1984:
*^ Djam Karet - Island In The Red Night Sky (2022)
....Gayle Ellett: „Am vrut să îmbinăm instrumente acustice exotice cu sintezatoare electronice întunecate și sunete găsite, într-un mod nou și unic, pentru a crea un sunet nou care să ne ajute să ne ridicăm la un nivel mai înalt de creativitate și calitate...și sperăm că prin acest nou album ne-am atins obiectivele”...
....muzica specială a acestei stabile trupe californiene cu aproape 4 decade de existență are multe în comun cu Shadowfax, Pink Floyd și chiar Oregon, e foarte greu dacă nu imposibil de diferențiat albumele calitativ...și când ai deja circa jumătate din ele, te gândești și la restul, dacă ai șansa găsirii lor, mai ales că sunt câteva apariții și la Cuneiform Records. Prin urmare, în ordinea inversă a...„numerelor de pe tricou”, mi-am mai procurat, procesat și arhivat și aceste restanțe din discografia DK, sper să am timp măcar pentru a compara noul album, despre care o cronică zicea că e cel mai „dark” dintre toate, cu cele 2 vechi, dar chiar așa numite: New Dark Age (1) & Ascension (Vol 2) :
* Djam Karet - The Crows of Dust Fall at Night (2019)
* Djam Karet - A Night for Baku (2003)
* Djam Karet - Afghan -Live at the Knitting Factory- (2001)
* Djam Karet - New Dark Age (2001)
* Djam Karet - Ascension: New Dark Age Vol. 2 (2001)
* Djam Karet - Still No Commercial Potential (1998)
* Oingo Boingo – On the Line -Live 1985- (2022)
* Zag and The Coloured Beads – Sawtooth Gripmaster (rec 1987, rel 2005)
* Holy Cobras – Make Pyramids -LP- (2008)
* V.A. – We Can Fly: UK Psychedelic Obscurities 1967-1972 (2000)
* Katsurei (Japan) – Paradise-K (First) (1987)
* Katsurei (Japan) – Yuretsuzukeru (1990)
* Katsurei (Japan) – Is It A Half-Moon Or A Full Moon? (live) (1998)
* Katsurei (Japan) – Hoshi Wo Miru (2010)
* Hoppy Kamiyama (Japan) – The Three Cornered World (Gok Record, 2009)
* Blue Moon Marquee – Scream, Holler & Howl (2022)
* Blue Moon Marquee – Bare Knuckles and Brawn (2019)
* Mark Shreeve - Assassin (1985, 1994)
* Mark Shreeve - Nocturne (1995)
* Rustic Hinge – Replicas (1970)
* (Annette) Vande Gorne – Tao (1993)
* Jasun Martz & The Neoteric Orchestra – The Pillory (All Ears Records, 1977)
* Jasun Martz – The Pillory / The Battle (2005)
....din motivele expuse în deschiderea postării am alocat prea puțin din timpul oricum limitat acestor noutăți și noi intrări în arhivă...
"Suntem anunțați în redacție", via Daika Attila -ex-Radio Transilvania/Oradea- și de următoarele noi apariții dintre care se distinge albumul tată & fiu Steve & Virgil Howe, urmând anteriorului lor disc Nexus (2017):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu