Carismaticul tânăr al 2-lea din stânga de pe copertă, mereu deranjat de analogiile pe care presa le făcea în anii '70 între el și David Bowie, este eminența cenușie, ”brainchild”-ul de la trupa Be Bop (Be-Bop) Deluxe...Comparații pe care el însuși uneori le ”alimenta”, prin titluri precum ”Honeymoon on Mars”, aluzie clară la ”Păianjenii de pe Marte” bowie-escieni și care sunt cel mai evidente pe ultimul album al trupei, ”Drastic Plastic” din 1978, mult inspirat și din ”Berlin”-ul lui Lou Reed.
Numele grupului îl găsim scris și cu cratimă și fără, în chiar vreo 5 feluri diferite de grafică depinzând de format (single, EP sau LP/CD), de sursa informației, de țară și de casa de discuri editoare a materialelor...mai potrivită fiind după părerea mea varianta fără, din simplul motiv că trupa nu a cântat niciodată stilul jazzistic ”be-bop” ci a rămas fidelă mixturii de ”glam”, ”prog” și ”rock and roll”.
Un ”rock & roll” provenit din scena britanică de blues-rock, direct și cu riff-uri sănătoase uneori tipice ”hard & heavy” sau chiar ”(proto) punk”-ului, doar spre finalul existenței trupa anticipând ceea ce avea să vină ca și curent dominant în ”mainstream” odată cu apropierea de 1980: ”new-wave”. Nu e mai puțin importantă filiația cu brit-pop-ul de pionierat al Beatles-șilor, după cum voi arăta mai încolo.
Pe de altă parte revăzând coperțile edițiilor originale, doar pe albumul de care ne ocupăm -dintre cele 5 de studio- numele trupei apare scris astfel, fără cratimă: Be Bop Deluxe.
Ca liricist, Nelson a fost influențat de imageria S.F. și de scriitorul și regizorul Jean Cocteau, iar ca chitarist, de legendarul american ”twangy guitar hero” & (post) doo-wop ”rebel rouser” Duane Eddy. Un alt personaj legendar rămâne important pentru trupă, regretatul promotor John Peel...care l-a descoperit pe Bill pe primul său album de studio ”Northern Dream” și l-a difuzat pe programul BBC Radio 1, ceea ce avea să conducă la formarea BBD sub contract la EMI Records.
”Critici entuziaste, succes comercial moderat” ar fi în sinteză istoria de circa 6 ani și 5 albume a trupei...și care nu sună deloc straniu pe acest blog unde-i regăsiți adesea pe unii dintre nedreptățiții soartei. Spre deosebire însă de alte nume de care deja ne-am ocupat, la BBD reformarea trupei nu s-a mai produs vreodată ulterior, deși intenții au existat: 3 dintre membrii au murit (inclusiv fratele lui Bill, Ian), așa încât au existat doar mai multe reeditări ale catalogului. Doar liderul Bill Nelson a rămas foarte activ până în prezent, el abordând o altă paletă stilistică începând din 1979 de la Red Noise, pe fondul unor diferende și dispute conflictuale mai noi sau mai vechi legate de drepturile sale de autor (vezi la ”Recomandări și referințe”).
În vara lui 1976 trupa mereu cu schimbări de personal făcute de lider se afla întrun moment în care dovedise pe anteriorul ”Sunburst Finish” că nu e doar un ataș la solourile chitaristice marca Bill Nelson, cel care inserase și mult umor și ironie în textele sale (oarecum à la Ray Davies de la The Kinks). Aranjamentele rămân somptuoase, ideile de la The Beatles încă inspiratoare, piese reușite nu lipsesc (ex. A3. ”Kiss of Life”; sau A6. ”Bring Back the Spark”)...problema lui Nelson fiind -conform lui William Ruhlmann de la AllMusic- aceea că ”pop-ul sofisticat și sensibil al trupei reclama un dar al simplității pe care el nu'l avea...”
O altă trăsătură a albumului sunt piesele scurte, netipice la mijlocul decadei albumelor având de-a face cu genul ”prog”, dar proprii song-ului pop din anii '60. Poate tocmai de aceea B2. ”Forbidden Lovers” de peste 5 min. iese din ”front”...Și ar fi singura excepție dacă am face abstracție de suita-titlu ”Modern Music” B1 a) - f) care trebuie ”privită” tematic însumat, nu ca 6 piese scurte separate așa cum apar pe mai toate sursele...
Tracklist:
A1 Orphans Of Babylon
A2 Twilight Capers
A3 Kiss Of Light
A4 The Bird Charmer's Destiny
A5 The Gold At The End Of The Rainbow
A6 Bring Back The Spark
B1 a) Modern Music
b) Dancing In The Moonlight (All Alone)
c) Honeymoon On Mars
d) Lost In The Neon World
e) Dance Of The Uncle Sam Humanoids
f) Modern Music (Reprise)
B2 Forbidden Lovers
B3 Down On Terminal Street
B4 Make The Music Magic
Credits:
Bass Guitar, Vocals, Percussion – Charles Tumahai
Drums, Percussion – Simon Fox
Keyboards [All], Percussion – Andrew Clark
Lead Vocals, Guitar [All], Percussion, Music By, Lyrics By, Producer – Bill Nelson
Producer, Engineer – John Leckie
Notes:
Recorded and mixed exclusiveley at EMI No. 3 Studio, Abbey Road, London (June/July 1976).
℗ 1976 EMI Records Limited
Atenție și la descrierea de sub această postare a lui Jimmy McCormick de pe YouTube cu albumul integral, una plină de argumente în favoarea alegerii acestui album :”...a whole greater than it's sum!”/un întreg mai mare/valoros decât suma părților!
Recomandări, referințe (pentru cei interesați mai ales de cariera solo a lui Bill Nelson):
Be Bop Deluxe: ”Sunburst Finish” (1976)
Bill Nelson: ”Northern Dream” (1971)
(Bill Nelson's) Red Noise: ”Sound - On - Sound” (1979)
Bill Nelson: ”Chance Encounters In the Garden of Lights (1988)
Bill Nelson: ”The Practice of Everyday Life ... Celebrating 40 Years of Recordings” -8 CD-Set (2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu