joi, 15 ianuarie 2015

41) Din arhive olandeze: Shocking Blue: "3rd Album" (1971) și Golden Earring: ”Switch” (1975)


”Venus”, respectiv ”Radar Love” -singles-urile ”best-seller” ale celor 2 trupe olandeze- înseamnă mult prea puțin pentru ceea ce au lăsat în urmă ”Albastru șocant” (aka regretata Mariska Veres & comp.), respectiv ”Inelul de aur”, una dintre cele mai longevive trupe de hard & heavy din ”țara lalelelor”.
Reamintesc de precedenta postare (24) cu subiect olandez, o raritate din 1977:

VOIZ (Holland): "Boanerges" (GrapeVine, 1977)

Shocking Blue intră confortabil în idiomul pop-rock -”nederbeat” zice Wikipedia, termen cu specific național- ușor atins de nuanțe Blues, Folk ori Psichedelic în piesele în mare majoritate compuse de chitaristul Robbie van Leeuwen (ex-The Motions)...și mai pregnant în spectrul Soul/R & B, reflectat de vocea frumoasei brunete Mariska și asociat stilului britanicilor de la Small Faces. Booklet-ul ne spune chiar de o scurtă invazie olandeză în Albion cu ”Venus” ca port-drapel, dar eu am preferat această variantă pe CD din 1993 cu 6 bonusuri pentru că ea include și piesa ”Never Married A Railroad Man” pe care o consider cel puțin de valoarea lui ”Venus”. Aș face aici o asociere cu trupa Mungo Jerry, dacă nu neapărat ca stil muzical general, mai mult datorită ideii generale greșite care a rămas despre aceste trupe, aceea de ”One Hit Wonder (minunea unui singur hit)”, ele având și exact aceeași perioadă de ”hey-day” 1969-1975 (britanicii continuând să activeze însă până azi sub comanda neobositului vocalist Ray Dorset).
Revenind la olandezi, pentru că omogenitatea albumului relativ numit ”al 3-lea” nu prea scoate în față vreo piesă anume, o să remarc totuți încă una tot dintre bonusuri, ”Poor Boy (Long Version)”, cu o primă secțiune cu-adevărat psihedelică, cu sitar indian...parcă extrasă de pe vreun album Jefferson Airplane. Se mai zice că vocalista, deși curtată de mulți bărbați inclusiv dintre colegi din sânul trupei, le-a respins avansurile...dar din 1974 ea va fi totuși atrasă de mirajul carierei solo iar trupa s-a desființat...Surpriza descoperită pe un album solo Mariska Veres, un CD cu un foarte consistent ”timbru” românesc, v-o rezerv întro postare ulterioară separată.





Tracks:
All tracks written by Robbie Van Leeuwen except track 4 by Reggis Mull.
01. Shocking You - 2:58
02. Velvet Heaven - 3:21
03. Love Sweet Love - 3:11
04. I Saw Your Face - 2:55
05. Simon Lee And The Gang (instrumental) - 1:47
06. Serenade - 3:25
07. Don't You See - 2:41
08. The Bird Of Paradise - 2:48
09. Moonlight Night - 4:54
10. Sleepless At Midnight - 2:29
11. I'll Follow The Sun - 2:43
Bonuses:
12. Never Married A Railroad Man - 3:02
13. Roll Engine Roll - 3:14
14. Waterloo - 3:23
15. Blossom Lady - 3:32
16. Is This A Dream - 3:44
17. Poor Boy (Long Version) - 4:49

Personnel:
- Mariska Veres - lead female vocals
- Robbie Van Leeuwen - guitar, sitar, vocals
- Klaasje Van Der Wal - bass
- Cornelis Van Der Beek - drums

Rămânând în Olanda, ”comutăm” acum prin ”Switch” spre longevivul și legendarul grup Golden Earring care-și păstrează quartetul de bază considerat ”clasic” neschimbat din anul 1970, cu 2 dintre fondatori prezenți permanent chiar de la formarea trupei din 1961:
Rinus Gerritsen - bass, keyboards, guitar, harmonica, respectiv:  
George Kooymans - guitar, vocals.
O adevărată odisee este istoria și cariera acestei trupe din Haga, rămasă fidelă propriului stil timp de peste 50 de ani, inclusiv cu trupa întărită de pe cel mai recent album tras la Londra ”Tits 'N Ass” (2012)...Un stil Hard-Prog-Psychedelic-Rock cu mult suflu venit de dincolo de ocean și din care ”Radar Love” a făcut oarecum discrepanță în 1973. 13 turnee americane susținute în intervalul 1969-1984, pe același afiș și deschizând concertele unor Santana, King Crimson, The Doobie Brothers, Rush și .38 Special...iar în perioada succesului hitului ”Radar Love” -recent folosit pentru a fi cunoscut și de generația ”Harry Potter” la o aplicație pentru smartphon-uri!- au fost chiar ei, Golden Earring ”capul de afiș” pentru care au deschis seara nicidecum anonimii Kiss și Aerosmith.
Multe alte informații găsiți ordonate cronologic, aici:
”http://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Earring”
"Kill Me (Ce Soir)" e piesa pe care am remarcat-o de pe ”Switch”-ul din 1975 cu mesajul simplu și direct, solo-ul de chitară nelipsit și orchestrația ”simfo” dinspre final, titlul anticipând ”Psycho Killer (Qu'est-ce que c'est?...Ce que j'ai fait ce soir-là ?)” a lui David Byrne de la Talking Heads. 
Balada ”The Lonesome D.J.” de la final anticipează un ”sound” de pe un alt album care mi-a plăcut al olandezilor, ”Contraband” (”Mad Love” în S.U.A.) din 1977.










All songs written by Hay and Kooymans except where noted.
  1. "Intro: Plus Minus Absurdio" – 3:08
  2. "Love Is a Rodeo" – 3:37
  3. "The Switch" – 5:27
  4. "Kill Me (Ce Soir)" (John Fenton, Hay, Kooymans) – 6:22
  5. "Tons of Time" – 4:20
  6. "Daddy's Gonna Save My Soul" – 4:15
  7. "Troubles and Hassles" – 4:20
  8. "Lonesome D.J." – 4:36

Deși în anii '80 trupa olandeză s-a ”pliat” pe atributele muzicale ale decadei (incluzând ingineriile și tehnicile de producție) având încă 2 hituri majore în acest climat de sunet, celebrul grup Iron Maiden va alege tot această ”Kill Me (Ce Soir)” pentru a realiza un ”cover”. Originalul e aici:





Recomandări, alături de ”Contraband”:
Golden Earring: "Tits 'N Ass" (2012)
...si pentru că tot am amintit de trupă, ceva nou dar cu spirit vechi anii '70 și cu Mungo Jerry: "Cool Jesus" (2011).

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)