Man: cu galezii, ”înapoi în viitor”

 Man, grupul galez de legendă la al cărui rock obligatoriu trebuiesc atașate prefixele ”prog, psychedelic, pub, hard & jam”, ce subiect generos! În plus și unul de actualitate datorită unui nou album de studio lansat în februarie 2015, ”Reanimated Memories” (și care, în ciuda titlului, e cu piese noi nu cu reluări).
Site-ul fanilor trupei ”www.manband-archive.com/” însumează fără pretenția de a epuiza subiectul 412 produse în care apare numele trupei, scoase la 71 case de discuri din 24 țări: avem de-a face cu o adevărată instituție a rockului britanic...și asta neincluzând secțiunea ”Family and Friends releases”, cu alte sute de materiale discografice separate.
Ceea ce la titanii anilor '60 The Beatles și The Rolling Stones a însemnat doar o fază pasageră prin albumele ”Sargent Pepper's Lonely Hearts Club Band” și respectiv ”Their Satanic Majestic Request”, la galezii derivați în principal din foștii The Bystanders și cu anul de naștere același 1962, a devenit o regulă, o dominantă stilistică pe toată durata carierei trupei, altfel  cu mare fluctuație de personal și cu un singur hiatus în intervalul 1976-1983 impus de explozia punk & new-wave. Asta în ce privește fațeta psihedelică de sorginte britanică, pentru că referitor la ”hard” și ”jam”-urile lungi improvizatorice, cea dintâi asociere care-mi vine în minte ca termen de comparație, incluzând factorul de intervenție și ”coloratură” al drogurilor ușoare asociate muzicii pe fondul contraculturii generației hippy, ideilor lui Timothy Leary și a lui "The Summer of Love", trece oceanul până la San Francisco Bay Area de reședință a pionierilor genului, Grateful Dead.
3 dintre muzicienii de bază de la Man ne-au părăsit în ultimii ani la vârste de 63, respectiv 66 ani...dar trupa a știut să ducă tradiția mai departe și iată-i încă activi în 2015 fără nici un membru fondator în ”line-up” dar cu același spirit viu care a debordat deja pe primele 2 albume și apoi s-a amplificat sub contract la casa americană U.A./United Artists în intervalul de grație 1970-1975.
Cele 76 minute ale dublului set ”Back Into The Future” (2 LP, septembrie 1973) domină poll-urile valorice de clasificare încercate în media rock, dar pentru că vorbim de un ”peak” ce a durat câțiva ani voi evidenția aici mai întâi "2 Ozs of Plastic with a Hole in the Middle/ 2 Uncii de plastic cu o gaură la mijloc" (sept. 1969) a cărui ”Preludiu” și ”Furtună” și tot restul i-l datorez inițial lui Cornel Chiriac și prezentării sale radiofonice pe cât de candide pe atât de profesioniste de la ”Metronomul” Europei Libere via SW. Sau nu mai puțin la albumul ”Be Good To Yourself At Least Once A Day/Fii bun cu tine însuți cel puțin o dată pe zi” cu toate cele 4 piese de peste 7-8 minute și care titlu plecând de la muzică mi s-a ”lipit” în 1973 atât de tare de suflet în acei ani de liceu precum un epitaf, o celebră maximă filozofică sau proverb înțelept (și pe care mi-l aminteam mereu de ex. când îl auzeam sau citeam pe acela cu ”un măr pe zi îl ține pe doctor la distanță”). Ar fi o impietate să departajez valoric albumele acelei perioade din istoria Man, chiar dacă voi spune că le consider -necuantificabil!- ”unul mai bun ca altul”.

Mai adăugăm rețetei ca ingredient puțin din "Kerosene"-ul albumului ”Rhinos Winos + Lunatics” (1974) cu nimic mai prejos, apoi cu încetinitorul (”Slow Motion”, 1974) ajungem la ”Welsh Connection” pentru a puncta, alături de eponimul ”Man” din 1971 principalele albume de studio, interferate de multe ”live”-uri, altfel dominante din anii '80. 
Nu-l pot omite bineînțeles nici pe ”Revelation”-ul de debut din 1969 cu acea ”Erotica” simulând orgasmul sexual, piesa primind o perioadă interdicție de difuzare în U.K. de la puriștii BBC-ului. ”Revelația” avea să se dovedească întrun interval de timp de doar 5-6 ani un titlu profetic ”pentru cel mai bun produs muzical rock din Țara Galilor”, așa cum îl găsim măgulitor denumit de-atunci întro sumedenie de enciclopedii, cataloage, recenzii și alte surse media tipărite sau vitruale, audio sau video...Și apropos, există conform aceluiași ”www.manband-archive.com/” nu mai puțin de 11 video/DVDuri cu Man.
P.S. ”Last but not least”:
Porecla de o viață a amicului ex-reșițean stabilit în Germania Ladislau/Laci Schutz cu care am demarat acest blog este...ați ghicit: ”Man” (!)....iar despre Germania trebuie precizat că le-a fost dintotdeauna tuturor celor implicați în Man ca țara de adopție.