Monoswezi: ”Monoswezi Yanga” (Riverboat Records, 2015)..."Afro-Scandinavian World Jazz"
Monoswezi: ”The Village” (Riverboat Records, 2013)
Îmi scăpase debutul ”The Village”, album cu multe recenzii măgulitoare la apariție și probabil bine clasat în ”poll”-urile anuale de profil ”World Jazz"...dar am recuperat ”Satul” (devenit global) acum cu ocazia noului ”Monoswezi Yanga”.
Și după câteva ore, ce poveste frumoasă mi-am dat seama că reprezintă deja muzical și liric, după doar 2 albume, mitingul emisferic nord-sud, respectiv insolitul grup afro-scandinav rezident acum la Oslo!
4 băieți cu o fată în centru -vocalista mozambicană și una dintre puținele interprete la mbira (instrument tradițional cu predilecție folosit de artiști-bărbați), pe numele ei Hope (”Speranță”!) Masike- formează trupa care s-a născut din ideea saxofonistului clarinetist Hallvard Godal....cel care, beneficiind de o bursă a guvernului norvegian, a lucrat și cântat cu localnici timp un an în capitala Mozambicului, Maputo. Iar la întoarcerea în Norvegia i-a cooptat pe Putte Johander (bas), Erik Nylander (tobe & percuții), pe amintita Hope și pe co-naționalul acesteia, Calu Tsemane (voce & percuție), pentru a înregistra în liniște cel mai adesea pe o insulă nordică în casa-studio a unuia dintre componenți.
”Mbira” nu-i doar un instrument ci e folosit și ca termen stilistic ”mbira songs” specific zonal, îl regăsim în descrierea acestui melanj între minimalismul nordic tributar maeștrilor americani Philip Glass și Steve Reich, -dar departe totuși de ”sound”-ul altor saxofoniști cunoscuți ca de ex. Jan Garbarek- și muzica foarte vie africană, mai ales a temelor tradiționale din Zimbabve adoptate, adaptate și revitalizate la înaltele standarde scandinave. Hope cântă pe cele 2 albume la mai multe tipuri de mbira diferite inspirată de una dintre pioniere pe nume Stella Chiweshe iar la voce în dialectul Shona cântă sau ne povestește despre mituri și legende, se roagă pentru protecția familiei și a prietenilor, deplânge ororile războiului și ale bolii SIDA, imploră la protejarea mediului, celebrează mariajul, iubirile prezente sau pierdute, laudă bogăția celor ce au parte de afecțiune, invocă spiritele ploii sau morților, jocurile copilăriei, sărbătorirea culegerii recoltei și prepararea berii speciale pentru petrecerea respectivă, etc...iar Calu o secondează sau adaugă și el alte câteva teme proprii cântate mai ales în dialectul mozambican matern Ronga.
Mesajul este dominant optimist, pozitiv și plin de demnitate, ca de exemplu în ”Ndineve” (”nu contează suferințele, vom fi fericiți bucurându-ne de viață”) sau în ”Povo m’povo” și ”Nhetembo” (”trebuie să luptăm pentru ce ne aparține și ce ne dorim”).
Cât e partea de ”World Music” și cât jazz, care e dozajul de Afro și care cel scandinav...asta mai bine deliberează fiecare ascultând cele circa 95 minute însumate ale albumelor unei trupe despre care booklet-ul albumului de debut ne mai spune că a demolat nu doar bariere stilistice și geografice Nord-Sud....dar și pe cele dintre audiență și ”performer”: pentru că la show-urile ”live” delimitarea celor 2 entități tinde de multe ori să dispară, cei mai entuziaști spectatori din public fiind invitați să cânte și să danseze împreună cu Hope și cu ceilalți membrii ai grupului.
Și după câteva ore, ce poveste frumoasă mi-am dat seama că reprezintă deja muzical și liric, după doar 2 albume, mitingul emisferic nord-sud, respectiv insolitul grup afro-scandinav rezident acum la Oslo!
4 băieți cu o fată în centru -vocalista mozambicană și una dintre puținele interprete la mbira (instrument tradițional cu predilecție folosit de artiști-bărbați), pe numele ei Hope (”Speranță”!) Masike- formează trupa care s-a născut din ideea saxofonistului clarinetist Hallvard Godal....cel care, beneficiind de o bursă a guvernului norvegian, a lucrat și cântat cu localnici timp un an în capitala Mozambicului, Maputo. Iar la întoarcerea în Norvegia i-a cooptat pe Putte Johander (bas), Erik Nylander (tobe & percuții), pe amintita Hope și pe co-naționalul acesteia, Calu Tsemane (voce & percuție), pentru a înregistra în liniște cel mai adesea pe o insulă nordică în casa-studio a unuia dintre componenți.
”Mbira” nu-i doar un instrument ci e folosit și ca termen stilistic ”mbira songs” specific zonal, îl regăsim în descrierea acestui melanj între minimalismul nordic tributar maeștrilor americani Philip Glass și Steve Reich, -dar departe totuși de ”sound”-ul altor saxofoniști cunoscuți ca de ex. Jan Garbarek- și muzica foarte vie africană, mai ales a temelor tradiționale din Zimbabve adoptate, adaptate și revitalizate la înaltele standarde scandinave. Hope cântă pe cele 2 albume la mai multe tipuri de mbira diferite inspirată de una dintre pioniere pe nume Stella Chiweshe iar la voce în dialectul Shona cântă sau ne povestește despre mituri și legende, se roagă pentru protecția familiei și a prietenilor, deplânge ororile războiului și ale bolii SIDA, imploră la protejarea mediului, celebrează mariajul, iubirile prezente sau pierdute, laudă bogăția celor ce au parte de afecțiune, invocă spiritele ploii sau morților, jocurile copilăriei, sărbătorirea culegerii recoltei și prepararea berii speciale pentru petrecerea respectivă, etc...iar Calu o secondează sau adaugă și el alte câteva teme proprii cântate mai ales în dialectul mozambican matern Ronga.
Mesajul este dominant optimist, pozitiv și plin de demnitate, ca de exemplu în ”Ndineve” (”nu contează suferințele, vom fi fericiți bucurându-ne de viață”) sau în ”Povo m’povo” și ”Nhetembo” (”trebuie să luptăm pentru ce ne aparține și ce ne dorim”).
Cât e partea de ”World Music” și cât jazz, care e dozajul de Afro și care cel scandinav...asta mai bine deliberează fiecare ascultând cele circa 95 minute însumate ale albumelor unei trupe despre care booklet-ul albumului de debut ne mai spune că a demolat nu doar bariere stilistice și geografice Nord-Sud....dar și pe cele dintre audiență și ”performer”: pentru că la show-urile ”live” delimitarea celor 2 entități tinde de multe ori să dispară, cei mai entuziaști spectatori din public fiind invitați să cânte și să danseze împreună cu Hope și cu ceilalți membrii ai grupului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu