* AndersonPonty Band: „Better Late Than Never” (2015)
Citind doar titlurile pieselor prea puțin spre deloc noi, albumul acesta pornit de la un „live” cu post-procesări ulterioare în studio n-ar părea aprioric atractiv...și totuși merită atenție pentru vocea încă la standarde înalte a lui Jon (ținând cont și de vârstă, 71 ani împliniți chiar cu câteva zile în urmă!). Apoi, pentru suportul instrumental bun -dacă nu chiar ireproșabil- adus de tineretul entuziast din trupă: Jamie Glaser (guitars), Wally Minko (keys), Baron Browne (bass) și Rayford Griffin (drums & perc), primii doi fără îndoială fani înfocați Yes.
Și merită atenție cel mai mult cred eu mai ales pentru prestația lui Ponty: adaptarea violonistică majestoasă a pieselor Yes -de ex. pe excelenta variantă la „'Roundabout”- dovedește că maestrul Jean Luc rămâne „vioara întâia” și la propriu și la figurat și la 73 ani, inclusiv în versiunile noi la piese de-ale sale din îndelungata carieră -exemple cu titluri ușor modificate pentru a marca diferențele, „Infinite Mirage” și „Listening With Me", variante la „Mirage” de pe „Enigmatic Ocean”, respectiv la „Stay With Me" de pe „A Taste Of Passion”- ...așa încât pe CD în acest context chiar comerciala „Owner Of A Lonely Heart” sună suficient de interesant. Și mai vine la pachet cu CD-ul și bonus-DVD-ul cu 11 piese, mai puține decât cele audio și cu ordinea schimbată spre final, dar oferind un interviu cu Jon Anderson.
Citind doar titlurile pieselor prea puțin spre deloc noi, albumul acesta pornit de la un „live” cu post-procesări ulterioare în studio n-ar părea aprioric atractiv...și totuși merită atenție pentru vocea încă la standarde înalte a lui Jon (ținând cont și de vârstă, 71 ani împliniți chiar cu câteva zile în urmă!). Apoi, pentru suportul instrumental bun -dacă nu chiar ireproșabil- adus de tineretul entuziast din trupă: Jamie Glaser (guitars), Wally Minko (keys), Baron Browne (bass) și Rayford Griffin (drums & perc), primii doi fără îndoială fani înfocați Yes.
Și merită atenție cel mai mult cred eu mai ales pentru prestația lui Ponty: adaptarea violonistică majestoasă a pieselor Yes -de ex. pe excelenta variantă la „'Roundabout”- dovedește că maestrul Jean Luc rămâne „vioara întâia” și la propriu și la figurat și la 73 ani, inclusiv în versiunile noi la piese de-ale sale din îndelungata carieră -exemple cu titluri ușor modificate pentru a marca diferențele, „Infinite Mirage” și „Listening With Me", variante la „Mirage” de pe „Enigmatic Ocean”, respectiv la „Stay With Me" de pe „A Taste Of Passion”- ...așa încât pe CD în acest context chiar comerciala „Owner Of A Lonely Heart” sună suficient de interesant. Și mai vine la pachet cu CD-ul și bonus-DVD-ul cu 11 piese, mai puține decât cele audio și cu ordinea schimbată spre final, dar oferind un interviu cu Jon Anderson.
* Elvis Costello: „Unfaithful Music & Soundtrack Album” -2 CD- (2015)
Un fel de dublă compilație, cu-adevărat „necredincioasă” pentru că nu e 100% tipică nici unei antologii în sensul obișnuit, nici oferind vreo coloană sonoră de film, în ciuda titlului sugerând așa ceva pe CD 2...dar albumul îl surprinde pe Costello cam în toate ipostazele sale muzicale din ultimii 30+ ani: solo, numeroase duouri, alte colaborări, etc...între cele 2 mari borne/trupe principale pe care le-a condus: „atracțiile” anilor '80 și „impostorii” de după 2010.
Un fel de dublă compilație, cu-adevărat „necredincioasă” pentru că nu e 100% tipică nici unei antologii în sensul obișnuit, nici oferind vreo coloană sonoră de film, în ciuda titlului sugerând așa ceva pe CD 2...dar albumul îl surprinde pe Costello cam în toate ipostazele sale muzicale din ultimii 30+ ani: solo, numeroase duouri, alte colaborări, etc...între cele 2 mari borne/trupe principale pe care le-a condus: „atracțiile” anilor '80 și „impostorii” de după 2010.
* Joanna Newsom: „Divers” (Drag City, 2015)
După circa 5 ani, un album de „comeback” matur și inspirat al cantautoarei americane de 33 ani, harpistă, claviaturistă, vocalistă și actriță, album văzut de unii critici pe același palier valoric cu reușitele unor Tori Amos sau Björk, mie personal amintindu-mi de Kate Bush. Participă invitați din Cehia membrii din City of Prague Philharmonic Orchestra.
După circa 5 ani, un album de „comeback” matur și inspirat al cantautoarei americane de 33 ani, harpistă, claviaturistă, vocalistă și actriță, album văzut de unii critici pe același palier valoric cu reușitele unor Tori Amos sau Björk, mie personal amintindu-mi de Kate Bush. Participă invitați din Cehia membrii din City of Prague Philharmonic Orchestra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu