...Un album care vine după vreo 7-8 ani de la precedentul original „Rain” și care nu merită în niciun caz ascultat pe „repede înainte”, cu 4 X 4 piese inițial gândite pentru 4 EP-uri diferite trase de cantautorul ajuns acum la 61 de ani în tot atâtea orașe diferite: New York, Berlin, Amsterdam și New Orleans, fiecare mini set cu specificul locului și cu invitați din zonă (olandezii Zuco 103 & Royal Concertgebouw Orchestra în sfertul cel mai „jazzy”, membrii din grupul funk Galactic din New Orleans, etc).
Stilul componistic specific -„sophisticated pop songwriting”-, tempourile alternante, aranjamentele...dar mai ales vocea centrală și clapele pianului lui J.J. sunt aceleași ca în anii '80 ceea ce face tot albumul să apară coerent întro imaginară călătorie demult plănuită în viitor cu mașina timpului pentru a înțelege de acolo prezentul „confuz și anxios”. Textele sunt, ca deobicei, pline de ironii și contradicții încercând să lămurească dilema: „trăim întro epocă de aur” (parcă ne sună cunoscută expresia asta aberantă din limbajul triumfalist mincinos și „de lemn” al fostei propagande PCR când situația era exact pe dos, nu?)...„sau trăim într-una în care suntem cu toții debusolați?”. Iată și ilustrele ajutoare invitate pentru cele 4 piese newyorkeze din start, între care și varianta la piesa trupei Television „See No Evil” a lui Tom Verlaine: Bill Frisell: guitar, Brian Blade: drums, Graham Maby: bass, Regina Carter: vln. Și totuși, cum aminteam mai devreme, mai mult jazz avem în sfertul olandez.
„Good Bye Jonny” din fracțiunea berlineză e un cover după o piesă de cabaret din anii '30 și cam singura ce pare nepotrivită cu restul, chiar mai mult decât finalul care citează din beethoven-iana „Odă bucuriei”. Restul sunt piese 100% personale Joe Jackson pe un album pe care cam toate cronicile întâlnite în primele săptămâni de la lansare îl consideră ca cel mai reușit și inspirat din ultimii 20-25 ani, inclusiv autorul însuși (chiar dacă ideea cu 4 X 4 piese nu-i chiar nouă: grupul Foo Fighters lansase în 2014 un album tot așa conceput, „Sonic Highways”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu