”Între umbră și suflet” cu Anna Phoebe, Laura Cannell și alte trufandale de sărbători

Irlandezii din Overhead, the Albatross (sextet din Dublin cu numele preluat din primul vers al epicei ”Echoes”/Pink Floyd, 1971) sunt printre preferații mei din setul începutului de an de muzică nouă -exclusiv jazz-, cu albumul de debut îndelung pregătit ”Learning to Growl” (2016), aproape 60 minute de ”post-rock instrumental” fluent și inspirat, cu începuturi de piese și cu treceri de regulă timid/minimaliste (ca și pasărea difuză de pe copertă), dar care se dezvoltă in crescendo până la finaluri monumentale -”Telekinetic Forest Guard”, ”Daeku”, ”Bara”-...sau cu piese precum ”HBG” sau ”Paroxysm” care încep sincopat și care continuă până la final cu ritmuri de complexitatea unui King Crimson mai cinematic, mai ambiental. Dar am urcat ștacheta poate prea pentru un album de debut anticipat de EPul ”Lads with Sticks” din 2013 (care include piesa ”Liam Neeson” inspirată de...și dedicată cunoscutului actor). Ozric Tentacles sau Explosions In The Sky sunt asocierile mai potrivite, sau, privind coloana din dreapta postărilor cu Overhead...pe YouTube cu diverse alte pepite ”post-rock”, germanii Glasgow Coma Scale cu noul ”Enter Oblivion”. Pentru ”Big River Man” toate energiile, incluzând corul numeros și secțiile de corzi și suflători invitați din
National Concert/Symphony Orchestra, se reunesc într-un final apoteotic:

 

Apoi am remarcat violonistele Anna Phoebe (”Between The Shadow and The Soul”, 2014, cu grupul Jurojin și Ian Anderson/Jethro Tull (!), printre invitați) și Laura Cannell (cu albumele ”Simultaneous Flight Movement”, 2016 și ”Quick Sparrows Over the Black Earth”, 2014).
Anna Phoebe, care a colaborat cu Trans Siberian Orchestra, Jethro Tull, Roxy Music și cu Jon Lord -regretatul ”keyboard maestro” de la Deep Purple-, deși a mai scos 2 albume și un E.P., e la primul material cu propria ei muzică, atît de bun și variat încât am găsit cronici măgulitoare care o plasează pe violonistă între Vanessa Mae și Nigel Kennedy asociind-o și cu iluștrii înaintași din anii '60-'70 ca Jerry Goodman (Mahavishnu Orch.) sau Daryl Way (Curved Air)! Și pentru că am auzit pentru prima dată și de acompaniatorii Jurojin, grup britanic (”experimental rock” conform Wikipedia, ”indie-prog”, conform ”www.discogs.com”) în care se regăsește muzica indiană și influențe din Balcani, am căutat și ascultat singurul album ”The Living Measure of Time” (2010)...dar ceea ce fac băieții ăștia la 4-5 ani distanță cu Anna Phoebe mi se pare net superior. ”Mostar” (capitala culturală a Herzegovinei), ”A Moment's Deception” (cu Ian Anderson) și ”In Continuum”, ar fi 3 titluri de pe album care se disting.
Despre Laura Cannell și muzica celor 2 albume, aceste 2 articole și interviuri din revista Quietus sunt lămuritoare:
http://thequietus.com/articles/20868-laura-cannell-interview-simultaneous-flight-movement-stream
http://thequietus.com/articles/17067-laura-cannell-interview

Howe Gelb (60 ani, chitaristul vocalist din Giant Sand) cântă singur sau face un reușit cuplu cu Lonna Kelley pe noul album de jazz vocal în stil clasic ”Future Standards” (2016), chiar dacă predicția nu se va împlini...iar interesantul electronist Botany (a.k.a. Spencer Stephenson) se remarcă pe eclecticul și inspiratul ”Deepak Verbera” -LP- (2016) la descrierea căruia, pe site-ul www.botany.bandcamp.com, găsim lungul șir de termeni ”experimental world ambient collage drone free jazz instrumental instrumental hip-hop jazz kosmische psych psychedelic vibrational Austin”. Mult prea incitant ca să nu te întrebi ”cum ar putea fi anterioarele ”Dimming Awe, the Light is Raw” (2015) și ”Lava Diviner (Truestory)” (2013)?”. Iar la orizont se întrevede deja un nou album, ”releases January 20, 2017”, BOTANY: ”Raw Light II”.
Pentru cinematicul album din 2013 nu ajută din nou o postare de pe YouTube.

Satisfăcătoare mi s-au părut noile albume ”folky” Steeleye Span: ”Dodgy Bastards” (2016), Tim Buckley: ”Lady, Give Me Your Key: The Unissued 1967 Solo Acoustic Sessions” (2016), Teresa Salgueiro (ex-Madredeus): ”O Horizonte” (Lemon, 2016) și Faun Fables: ”Born of the Sun” (2016).
Dezamăgitoare, ce-i drept după o singură audiție, printre primele albume datate deja cu ”2017”: Brian Eno: ”Reflection” și Blackfield: ”V”...
Între compilațiile și reeditările recente, merită amintite:
* Rush: ”2112” [40th Anniversary Deluxe Edition] -3 CD- (2016), cu mult material suplimentar de studio și ”live”.
* Lighthouse (Canada): ”Good Day” (1974, Reissue 2016)
* Quintessence: ”Spirits from Another Time: 1969-1971” -2 CD- (2016)
* Public Image Ltd.: ”Album” [Super 4-CD Deluxe Edition] (1986/2016). Idem ca la canadienii Rush.
* Randy Newman: ”The Randy Newman Songbook” -2 CD- (2016). Chintesența întregii cariere a cantautorului american preferat a lui Paul McCartney.
* Frankie Miller: ”Frankie Miller’s Double Take” (2016)
* Tanya Donelly (Throwing Muses): ”Swan Song Series” -3 CD- (2016)
* J.D. Emmanuel: ”Electronic Minimal Music, 1979-83” -2 CD- (2016)
* Carl Stone: ”Electronic Music from the Seventies and Eighties” -2 CD- (2016)
* V.A.: ”(The Microcosm) Visionary Music of Continental Europe, 1970-1986” -2 CD- (2016)
* V.A.: ”Venezuela 70: A Cosmic Visions of a Latin American Earth, Venezuelan Experimental Rock in the 1970s” (2016).