Orvalieni, Heliocentrici, Utopic-pianiști și alte „specii” muzicale ciudate (I)

* The Orvalians (ex-Rhùn / France) - The Great Filter (Azafran Media/Musea, 2017)
Grup francez din Caen cu 3 membrii din trupa Rhùn, plus vocalistul claviaturist cu numele incitant de scenă Ludal Le Chacal („Șacalul”!), semnează acest disc instrumental de debut masterizat de „music enthusiast, audio engineer”-ul Udi Koomran/Israel (Present, 5 uu's, Gong, etc). O formulă asociată cu excentricii Sebhka-Chott, care „convoacă spiritul marilor inovatori ai genului (Magma, Frank Zappa, Henry Cow, King Crimson)” și despre care prezentarea de la Musea mai zice și că „deține tot ceea ce trebuie ca să devină noua senzație în „New Music” (termen sumator al înșiruirii aparent dadaistă de pe bandcamp.com și provocare rebusistică nu tocmai facilă de inserare corectă a virgulelor: „canterbury rock artrock avant-progressive jazz pop rock post-rock prog progressive rock rock in opposition zeuhl Caen”)
Se recomandă și Rhùn (France) - Fanfare du Chaos (AltrOck Productions, 2013)

* Accordo dei Contrari (Italy) - Violato Intatto (2017)...."avant-prog RIO Canterbury contemporary experimental Milano" (conform bandcamp.com)
Disc autoprodus având multe elemente comune cu francezii dinainte dar în care sunt detectate și ecouri de la Area, Gentle Giant, Soft Machine sau din clasicul Igor Stravinski. Omul principal din „Acordul contrariilor” e clăparul compozitor Giovanni Parmeggiani, paleta sa incluzând: Electric Piano [Fender Rhodes], Organ [Hammond], Synth [Minimoog], Piano.

Se recomandă și Accordo dei Contrari (Italy) - AdC (AltrOck Productions, 2014)

* Utopianisti (Finland) - S/T (I) (Lusti Music & Arts, 2011)
* Utopianisti - Utopianisti II (Lusti Music & Arts, 2013)
* Utopianisti - The Third Frontier (Pohjola Records, 2016)

Contopirea universalului „utopia” și italienescului ”pianisti” a format numele acestui Bigband finlandez de care-am aflat numai după „A treia frontieră” că este un proiect ambițios condus, produs, înregistrat și mixat de Markus Pajakkala, altfel și un prolific poli-instrumentist („drums, percussion, keyboards, soprano saxophone, tenor saxophone, baritone saxophone, flute & alto flute, bass clarinet, mellotron, various ethnic instruments, programming, additional keyboards, vibraphone”), același care mai și compune, scrie versurile și aranjează și cam toată muzica lesne încadrabilă în idiomul jazz rockului progresiv și simfonic, Pekka Pohjola („Pohjola”, vol. 2) și Frank Zappa („Waltz for FZ”, vol. 1) fiind mentorii săi muzicali. Pentru volumul 2 care durează 79 minute a invitat nu mai puțin de 31 de muzicieni între care grupul Black Motor & Jon Ballantyne, tenori și soprane de operă, albumul și-așa lung încheindu-se cu improvizația zappafilă „U.L.J.C. (The Unnecessary Leftover Jam Compilation)”.

* The Heliocentrics - The Sunshine Makers -O.S.T.- (2017)
De „heliocentrici” și jazzul lor psihedelic m-am mai ocupat cu prilejul lui „A World of Masks” (Soundway, 2017), noul album fiind coloană sonoră a filmului acelorași regizori care au făcut „Searching for Sugarman” despre muzicianul „bury treasure” Sixto Rodriguez, aici subiectul fiind 2 producători cunoscuți pentru producerea de LSD în anii '60 odată cu începuturile războiului global al drogurilor. Muzica conservă spiritul tradițional dansant din New Orleans și atmosfera contra-culturii perioadei dar nu sună retro pentru că muzicienii actualizează sound-ul cu ritmuri trip-hop folosind și multe efecte electronice.

* Savoy Brown (Kim Simmonds) - Witchy Feelin' (2017)
* Gregg Allman - Southern Blood (2017)

Fac o scurtă digresiune în „mainstream” pentru saga veteranului grup de blues-rock britanic care e continuată reușit sub comanda aceluiași „Vintage Man” și ”ageless” Kim Simmonds pe un disc la care s-a lucrat timp de 2 ani și care e dominat de tema Diavolului, vremea rea, nopțile macabre cu femei și mult whiskey...în timp ce „Sângele sudist” al regretatului Gregg Allman (care-a încetat să curgă la propriu pe 27 mai, la 69 ani) este adevăratul său „cântec de lebădă”, un album baladesc mai „country” și mai „soft” cu piese personale și câteva reușite covers-uri (Jerry Garcia/Grateful Dead, Lowell George/Little Feat).

* Terry Oldfield & Soraya - Temple Moon (2017)

Album „new age/raga” ambiental, sacru și profund al fratelui flautist al celebrului chitarist Mike Oldfield, scos împreună cu soția sa vocalistă.

                                                                       - va urma -