Inventar de februarie: de la bazantarul-unicat al lui Mark Deutsch la ”noul spirit” australian PVT

Descoperirea lunii februarie a fost pentru mine bazantarul și inventatorul său: instrument conceput și construit în anii '90 de matematicianul, astrologul și muzicianul autodidact american Mark Deutsch, combinând calitățile basului dublu și sitarului indian și expandând nr. de 5 corzi bazice la 38 (!), cu încă 29 corzi ”simpatice” + 4 corzi ”trântori” prin care gama melodică ajunge la peste 5 octave. Patentat în 1999, instrumentul-unicat și autorul său apar pe albumele:
* Mark Deutsch (Bazantar, Sitar & percutions): ”Fool...” (Mark Deutsch Productions, 1999)...o explorare a vieții spirituale și o lecție de muzicalitate.
* J.D. Parran & Mark Deutsch: ”Omegathorp: Living City” -live- (Y'All Of New York, 2005)
* Jaron Lanier & Mark Deutsch: ”Proof of Consciousness” (Warm & Genuine Records, 2010)

https://www.youtube.com/watch?v=4mnODg1T8IM
https://www.youtube.com/watch?v=crSi9IxPfYA

Colaboratorii de pe albumele în duo sunt și ei cam de-aceeași ”teapă” cu Mark D. în ceea ce privește inovația și experimentul: J.D. Parran e un virtuos multi saxofonist-clarinetist folosind tehnici extinse de interpretare -apare pe recentul album ”Lovers” (Blue Note, 2016) al chitaristului Nels Cline- , în timp ce I.T.-istul filozof, artistul vizual și compozitorul multi premiat Jaron (Zepel) Lanier, supranumit ”Proof of Consciousness”, e creditat ca inventatorul ”realității virtuale”, el excelând pe albumul personal cu fler neo clasic ”Instruments of Change” (1994) ca interpret la câteva instrumente exotice asiatice din colecția personală: ”Khene mouth organ, Suling flute, sitar-like Esraj, Khaen, Gu Zchung, Piano, Angklung, Bowed Psaltery”. În 2010 Lanier intra în lista celor mai influenți 100 oameni conform revistei Time:
https://en.wikipedia.org/wiki/Time_100

Tocmai când căutam date despe cei doi o apăsare involuntară de taste mi-a șters postarea de până în acel moment cu vreo 15-20 titluri propuse de dezbătut, fără șansa recuperării...Am luat-o de la capăt, încercând rememorarea selecției dintr-un număr mult mai mare:

* Deep Purple: ”Time For Bedlam/Timp pentru balamuc” -single & EP- (2017)
...aici scrisesem inițial că-i vorba de un single produs de ilustrul Bob Ezrin de bun augur al legendarei trupe britanice pentru albumul care va fi lansat în aprilie, vocalistul Ian Gillan explicând că titlul ”inFinite”, precum turneul “Long Goodbye”, nu înseamnă neapărat un capăt de drum/carieră, ci ”o sabie tridimensională cu 2 tăișuri, ceva care merge în toate direcțiile fără sensul temporal de ”etern” și diferit, deasemenea, de cel conferit de fizicianul și cosmologul de geniu Stephen Hawking în lucrarea ‘A brief History of Time’ referitor la Big Bang și geneza Universului...și că alte amănunte ”metafizice” suplimentare vor fi oferite, dacă totul merge bine, la finele turneului.
https://www.youtube.com/watch?v=IfmXD90VWsg

Seria de albume o ordonez grupând aproximativ stilistic după etichetările sursei principale unde le-am găsit, voi puncta doar în câteva cazuri la cele care mi-au plăcut cel mai mult:

* eMMplekz: ”Rook to TN34” (2016)...."experimental"
* Simon Fisher Turner: ”Giraffe” -LP- (2017)...."experimental"
* Blanck Mass: ”World Eater” (2017)....”electronic, experimental”
* Thomas Brinkmann: ”A 1000 Keys / A Certain Degree Of Stasis” -2 CD-  (2016)...."ambient, electronic, experimental"
* Cobalt Chapel: ”Cobalt Chapel” (2017)....”folk-rock, psychedelic rock”/”alternative acid experimental folk progressive psychedelic”
La acest atractiv duo din Sheffield și Londra aflat la debut m-aș opri puțin, respectiv la actrița vocalistă Cecilia Fage (”Vocals and choral arrangements”) și Jarrod Gosling (”Organs, effects, drums and percussion”)...pentru că albumul/LP iese în evidență imediat prin muzica lui serafică și înălțătoare bazată pe vocea de tip Elizabeth Fraser/Cocteau Twins sau Beth Gibbons/Portishead și prin ”vintage synths” a.k.a. orga de catedrală a lui Jarrod, de la deschiderea lui 01.”We Come Willingly”, trecerea prin piesele-tribut 03.”Ava Gardner” și 08.”Singing Camberwell Beauty”, cîntecul de leagăn 06.”The Lamb”...până la majestuoasele teme din final 11.”Horratia” și 13.”Three Paths Charm”...”Un exercițiu decadent, întregul proiect, de hipster-retro ”second hand” nostalgia”...îmbinare de strălucire ”glamour”, fertilitate (vezi coperta principală) și ceremonie păgână”, cum scria o cronică din Echoes and Dust, remarcând panoplia vastă de ipostaze diverse ale feminității explorate de la piesă la piesă.
http://echoesanddust.com/2017/01/cobalt-chapel-cobalt-chapel/

Mai jos alături de copertă apare o imagine din ”inner sleeves” cu o sală de concert la care proiecțiile video sunt foarte potrivite cu sunetul muzicii:

* Lovely Little Girls: ”Glistening Vivid Splash” (2016)....”avant-rock”/”art/prog-rock gen Magma, Cardiacs și The Residents”.
Am găsit aici totuși destul de puține elemente muzicale din Magma și The Residents (imageria grotescă, însă, da, e prezentă)...poate de la Cardiacs pe care nu-i știu să se fi preluat mai mult. Oricum o trupă incisiv disonantă, un nonet din Chicago ce transpune sonor picturile și desenele vocalistului Gregory Jacobsen în piese compuse în principal de basistul Alex Perkolup din trupa veterană Cheer Accident cu care asocierea stilistică devine logic și implicit cea mai potrivită.

* Meat Wave: ”The Incessant” (2017)....”post-punk, alternative rock”
* Grails: ”Chalice Hymnal” (2017)....”post-rock”
* Joey Landreth: ”Whiskey” (2017)....”folk-rock”
* Forrest Fang: ”Following The Ether Sun” (2017)...."ambient, world"
* E: ”E” (2016)....”alternative rock”
* Zeitkratzer: ”Performs Songs from "Kraftwerk" and "Kraftwerk 2" (Karlrecords, 2017)
* All Them Witches: ”Sleeping Through The War” (2017)...."psychedelic rock"
* Novella: ”Change of State” (2017)...."indie-pop, psychedelic rock, shoegaze"
* Thundercat: ”Drunk” (2017)...."electronic, jazz, R&B"

* PVT: ”New Spirit” (2017)...."electronic, post-rock"
Un titlu ca acest ”Spirit nou” ușor pompos mai degrabă m-ar îndepătra decât să mă atragă, dar în cazul acestui trio australian cu frații Richard & Laurence Pike și Dave Miller recunosc că electronica lor nesofisticată dar bântuitoare m-a ”prins”, chiar și la primele acorduri din ”Salt Lake Heart” preluate clar din ”Master Blaster (Jammin')”-ul lui Stevie Wonder. Tema centrală, mantra albumului, este mărșăluitoarea ”Morning Mist, Rock Island Band”, parcă invocând spiritul Kraftwerk de odinioară sau ecouri din ”Are ”Friends” Electric?” a lui Gary Numan/Tubeway Army. Spre final muzica e mai îndrăzneață, mergând spre sound-uri New Order sau chiar Suicide (totuși titlul albumului, aveam să aflu între timp, n-are de-a face cu muzica ci se referă la noul ecosistem).

* CTM (Cæcilie Trier Musik): ”Suite for a Young Girl” -mini CD- (2016)....”alternative folk, ambient, chamber pop, classical”
Un scurt (21 min.) dar promițător de complex efort solo al tinerei vocaliste & cello-iste daneze care a mai cântat cu Marching Church, Choir of Young Believers și Chimes & Bells. Revista The Quietus îi ”vede” vocea undeva între Nico și Björk și-i mai detectează și măgulitoare influențe de la elegantul grup '80cist Talk Talk.
http://thequietus.com/articles/19431-ctm-suite-for-a-young-girl-review-2

* Dustin O'Halloran & Hauschka (Volker Bertelmann): ”Lion” -O.S.T.- (2016)

Reissues:
* Heat Exchange (Canada): ”Reminiscence” (rec. 1970-72, rel. 2017)
* Cozmic Corridors (Germany): ”S/T” -LP- (rec. 1972-1973, Mental Experience, 2017)
Două remarcabile recuperări rare și remasterizate din prog-rock-ul psihedelic al uneia și aceeași perioadă de aur la canadieni, respectiv din krautrock-ul electronic și ambiental la germani.

* Sun Kil Moon (Mark Kozelek): ”Common As Light And Love Are Red Valleys Of Blood” -2 CD- (2017)
* Steve Hackett: ”The Night Siren” (2017)
* Tim Bowness: ”Lost In The Ghost Light” (2017)

Albume în nota obișnuită, ”as expected”, cu ceva în plus la albumul lui Tim Bowness -invitații Ian Anderson/Jethro Tull (!) și Kit Watkins (Happy The Man/Camel)- și la veteranul chitarist Steve Hackett: titlul-avertisment, un rest de piese rămase din sesiunile de la Budapesta ale precedentului album, o piesă cu textul angajant și de actualitate al soției sale Jo despre refugiați, solouri de chitare diverse și per total o coloratură ”world” aparte adusă de invitații și instrumentele lor insolite (oud, charango, etc) din Israel, Palestina, Ungaria (ecouri din colaborarea cu grupul Djabe), Islanda și Azerbaidjan.

Portret Brian Parrish/Morris și despre inspiratul Manu Delago și alții, pe scurt

* Brian Parrish: "Traveller" (Sireena Records/Germany, 2016)
* Brian Parrish (Morris): "Love On My Mind" (LP, 1976)
* The Parrish & Gurvitz Band: "S/T" -2 CD- (rec. 1971-72, 2006)
     "Unreleased second album on CD1 and first album from 1971 on CD2"

Nu-mi amintesc să fie amintit acest nume în listele zilnice de aniversați (pe ”www.thisdayinmusic.com” sau similare), deci e puțin probabil să-l fi difuzat în anii de prezentator la radio în FM-ul timișorean ca artist solo. Păi haideți să vedem dacă acest nume ar trebui să fie mai cunoscut: crescut în era ”skiffle” a lui Lonnie Donegan, a cântat în trupa legendei rock' n' roll Gene Vincent (”lead guitarist” în ”Be Bop Alula”!), apoi în The Knack și The Londoners, compunând piese de succes pentru Johnny Hallyday (“C´est mon Imagination”), Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick and Tich și alții. Apare pe albume Jerry Lee Lewis, Graeme Edge (Moody Blues), Jon Lord (Deep Purple) și-l auzim pe cel mai mare hit Medicine Head, ”One and One”. Se reîntâlnește cu Paul Gurvitz (fost și el în The Londoners/The Knack) pentru un dublu-set în duo, PARRISH and GURVITZ. The Beatles tocmai se desființaseră iar legendarul producătorul George Martin le ascultă benzile demo și e așa de mulțumit încât le pregătește debutul sub eticheta ”următorii The Beatles”. Formulă total neinspirată care se va dovedi ”sărutul morții”: așteptările presei și fanilor erau prea mari iar albumul e orientat mai ”rockish” decât acustic așa cum se aștepta casa de discuri, de unde rezultă neînțelegeri manageriale....Turneul american se scurtează la jumătate, albumul se vinde prost, trupa finalizează totuși și al 2-lea album dar în climatul dezamăgitor proiectul PARRISH & GURVITZ îi lasă pe muzicieni să plece (unii ajung la Peter Frampton, Paul Gurvitz cu fratele său Adrian formează cu Tony Newman interesantul Three Man Army iar mai târziu li se alătură nimeni altul decât bateristul ex-Cream Ginger Baker!). Brian formează cu Tony Kaye (ex-Yes), Roy Dyke (din trioul Ashton, Gardner & Dyke) și David Foster (coautorul lui Jon Anderson al unor piese cu Yes!) trupa Badger cu care, compensatoriu într-un fel, are succes în America datorită albumului ”One Live”. Dar în mijlocul turneului promoțional de succes, e din nou neinspirat -cum el însuși numește momentul ”bad timing”- părăsind trupa și semnează cu Chas Chandler, managerul lui Jimi Hendrix și Slade, un contract solo. Albumului “Love On My Mind” orientat mai „funky” (în așa-numitul stil “blue eyed soul”) îi ia mai mult timp până la apariție, dar impactul e inferior debutului cu Badger deși în mod ironic înlocuitorul său Jackie Lomax duce trupa tot în aceeași direcție stilistică (?!). Parrish/Morris se retrage în camera din spate (“back room boy”) în activitatea de producție și componistică, participând la un proiect educațional italian “Tanti Popoli una Terra” în care a fost implicat și cunoscutul Zucchero.
La finele anilor '90 suferă de o tumoare cerebrală care-l ține deoparte o vreme dar, deși recuperarea e considerată ”completă”, pierde complet auzul cu urechea dreaptă și începe procesul de reînvățare în absența sunetului stereo, neîncetând să compună. În 2004 e invitat la Hamburg ca ”the special guest” la emisiunea TV “Star Club Night”, un ”comeback” în noi circumstanțe cu vechi prieteni alături inclusiv  viitoarea soție Angela și care se bucură de un succes în fine pe măsură. Se mută cu totul în Germania unde scoate albumul ”Endgame” în 2007 promovat cu noua trupă mai ales în nordul țării unde are un nou mare succes la ”50th Anniversary of Star Club in Hamburg 2012”, două seri consecutive, 12 și 13 mai. Piesa ”Traveller” e lansată în 2010 și devine un hit local în orașul de reședință Worpswede, iar albumul sinonim pregătit din 2014 cu 13 piese -alese dintr-un total de peste 50!-, apare 2 ani mai târziu însoțit de un booklet de 24 pagini ilustrate. Site-ul său personal îl prezintă activ și în prezent, explorând noi teritorii (de ex. a compus o piesă ”jazzy” sugerând un film cu gangsteri francez) în ideea-motto (ori ca o târzie confesiune de credință?) că ”ce-i mai bun încă n-a apărut”...și că ”Dragostea înseamnă totul”: ”Love is Everything!” (Brian Parrish, 2016)
http://brian-parrish.com/
Cel mai interesant aspect e de comparat albumele lui Parrish scoase la 40 ani distanță, nu vă spun decât atât: merită!

* Free Salamander Exhibit (ex-Sleepytime Gorilla Museum): "Undestroyed" (2016)...."R.I.O., metal prog-rock". Fosta trupă fără Carla Kihlstedt dar păstrând canoanele...

* Kim Myhr (gtr): "Bloom" (Hubro, 2016)
Fanilor jazzului scandinav al casei..."as you expected": noul album îl prezintă pe chitaristul norvegian experimental în ascensiune, inclusiv de la anteriorul "All Your Limbs Singing" (Sofa, 2014)!

* Philippe Cauvin (gtr): "Memento" (Komono, 1984)
Pepită chitaristică ”zeuhl” din aceeași familie stilistică cu Magma.
         http://kosmikmu.blogspot.ro/2017/01/philippe-cauvin-talence-le-compte-rendu.html

* Landlady: "The World Is A Loud Place" (2017)
Rock o idee mai comercial asociat stilistic cu psihedelismul nici el foarte "ermetic" al trupei The Flaming Lips, deasemeni în actualitate cu conceptualul album "Oczy Mlody" (2017)...și cu o interesantă copertă ingenios digital...”animată”:

* Manu Delago (hang, Austria/UK): "Metromonk" (Tru Thoughts, 2017)...."electronic, jazz, R&B", including 02. "Between Oil and Water" feat. Erik Truffaz.
* Douglas Dare: "Aforger" (Erased Tapes, 2016)...."chamber pop, indie-folk, singer-songwriter"
* Douglas Dare: "Whelm" (Erased Tapes, 2014)
"Metromonk" e pentru mine revelația dinafara jazzului a lunii ianuarie, componistic și interpretativ, surpriza plăcută fiind întărită de cele 2 albume solo tot peste așteptări ale unuia dintre vocaliștii invitați, amintind de interesanta artistă Antony Hegarty/Anohni! (de ignorat "R&B", o eroare găsită pe net de încadrare stilistică, indiferent dacă-i pe rit vechi sau nou).

* Ulrich Schnauss & Jonas Munk (Germany/Denmark): "Passage" (2017)

Colaborare pe care o consider reușită a unuia dintre actualii componenți ai legendarei trupe Tangerine Dream și producătorul danez și component în grupul Causa Sui. Marca/brand-ul "rock electronic german" al casei, se păstrează!

* Mick Harvey: "Intoxicated Women" (2017)...."The final volume of Serge Gainsbourg tunes"...completând și finalizând, acum în duo cu partenere vocaliste, seria care a mai inclus "Intoxicated Man" (1995), "Pink Elephants" (1997) și "Delirium Tremens" (2016).

* Michael Chapman: "50" (2017)...."his first conceived and recorded “American” album"
Noul opus al unui cantautor chitarist englez de 76 ani împliniți pe 24 ianuarie, mult prea puțin cunoscut și subevaluat, chiar și după o discografie de aprox. 50 albume...

* Ian Hunter (with The Rant Band): "Fingers Crossed" (2016)
Rock "curat" și direct al fostului "frontman" vocalist din Mott The Hoople, dar mai puțin inspirat componistic decât pe albume anterioare, mai ales cele din a 2-a parte a anilor '90...

* Tim Cohen: "Luck Man" (2017)
De urmărit acest folkist promițător!

* Jaye Jayle: "House Cricks and Other Excuses to Get Out" (2016)
“Less is more” este o atitudine îndrăgită de cuartetul din Louisville aflat prin "demolare" și "reconstrucție" în căutarea esențelor chiar de la acest debut la care s-a lucrat circa 3 ani, un "exercițiu în tensiune și restrângere, nod de legătură între tradiția de cantautor și experimentul art-rock și intersecția între permutările culturale din sudul Statelor Unite și ”sound”-urile altor zone" Pe "www.bandcamp.com" mai apar în descriere referințe diverse și măgulitoare: Woodie Guthrie, Spacemen 3, Neu!, The Troggs, Angels of Light, Suicide...pentru acești 4 muzicieni:
- Vocals and Guitar by Evan Patterson.
- Synthesizers and Vocals by Jonathan Glen Wood.
- Bass Guitar by Todd Cook.
- Drums and Cymbals by Neal Argabright

Regal ”World Music” versus cod galben portocaliu

E momentul poll-urilor pe 2016 și alegerile pentru minte și suflet pe care le-am făcut în ultimele zile din curiozitate, dar și ca antidot la frigul crunt de afară, au fost sunetele insolite, exotice, dominant hispanice și ideal de ascultat iarna, de pe albume din setul ”Best Of World Music” (vezi link-ul de mai jos) dominat de 1. Gerardo Núñez & Ulf Wakenius: ”Logos” (ACT Music, 2016). Pe acesta și alte câteva le aveam, dar rămâneau încă multe necunoscute la care, odată cu parcurgerea lor fugară, am specificat instrumentele de bază ale protagoniștilor și țările de proveniență/rezidență:
http://worldmusiccentral.org/2016/12/26/the-best-world-music-albums-of-2016/

* Las Hermanas Caronni (Argentina/France): ”Navega Mundos” (2015)
....Surorile gemene Caronni, respectiv Gianna (clarinet, bass clarinet, vocals) & Laura (lead vocals, cello, violin)
* Ana Alcaide (vln & nyckelharpa/Spain): ”Leyenda: World Music Inspired by Feminine Legends”- (2016)
* Ana Alcaide & Gotrasawala Ensemble: ”Tales of Pangea” (2015) (**)
După britanicele Anna Phoebe și Laura Cannell din postarea anterioară, iată încă o Ană, hispanică de data asta, a 3-a violonistă descoperită în ultimele câteva săptămâni. Albumul (**) nu intră în clasamentul din link, este materialul dinainte de ”Leyenda...”
* Noura Mint Seymali (voc & ardin (harp)/Mauritania): ”Arbina” (2016)
* Josemi Carmona (gtr) & Javier Colina (c-bass) featuring Bandolero (Spain): ”De Cerca” (2016)...."Spain jazz-flamenco"
* Dawda Jobarteh (kora, Gambia/Denmark): ”Transitional Times” (2016)
* La Banda Morisca (Andalusia, Spain): ”Algarabya” (2016)
* Maarja Nuut (vln & voc/Estonia): ”Une Meeles” [2016]
* Harold Lopez-Nussa (p-no/Cuba): ”El Viaje” (Mac Avenue, 2016)
* Refugees for Refugees (Syria, Iraq, Afghanistan, Pakistan & Tibet/Belgium): ”Amerli” (2016)

* The Klezmatics (US klezmer group): ”Apikorsim: Heretics” (World Village, 2016), primul album de studio din ultima decadă marcând 30 ani de existență a trupei.

Albumul cu new-york-ezii The Klezmatics l-am adăugat cu câteva zile în urmă setului anterior de 10 titluri evidențiat pe Facebook pe pagina mea de profil, dar între timp am mai găsit și alte albume din cele 3 topuri cu favorite personale din link care lărgesc paleta și așa destul de mare a curentului stilistic ”World Music”, altfel foarte consistent etalat la modul global în 2016. Mai adaug acestora încă 2 titluri în ”ton” și le aplic și lor același ”tratament”, limitat în titulatură -pentru că mai toate sunt grupuri cu prea multe instrumente- la țările (orașele) de origine/rezidență, plus invitații marcanți și ceva precizări stilistice când e cazul. Avem în Timișoara festivalul anual Plai din septembrie astfel profilat stilistic, sunt curios dacă postarea asta cu un atât de consistent material bine recenzat în 2016 -peste 20 albume- va avea un cât de firav ecou în rândul fanilor sau staff-ului organizator...

* iZem (Jeremie Moussaid Kerouanton, Portugal/France): ”Hafa” (2016)...."UK Afrobeat World Cumbia"
* Constantinople & Ablaye Cissoko (Senegal/Iran/Canada): ”Jardins Migrateurs” (2015)
* Voxtra (Belgium/Sardinia/Albania/Madagascar/Finland): ”The Encounter of Vocal Heritage” (2016)
* Solas (Gaelic for "Light”) (Ireland/US): ”All These Years” (2016)...album-compilație din cei 20 ani de existență a grupului.
* Bixiga 70 (São Paulo/Brazil): ”III” (2016)...."Afrobeat/Funk/Reggae/Jazz"
* Konono N°1 Meets Batida (Congo/Belgium): ”S/T” (Crammed Discs, 2016)
* Bickram Ghosh (tabla, India): ”Maya: B.G.'s Dedication to Ravi Shankar” (East Meets West, 2016)

* Aurelio (Martinez) (gtr, voc/Honduras): ”Darandi” (Real World, 2017)...."Garifuna/St. Vincent Island "paranda" guitar bluesy style": pare complicat în descriere, dar e unul dintre cele mai infecțios-dansante albume din tot setul, într-un stil să-i zicem scurt ”afro”, simplu și direct. Chitara are un ”sound” foarte clar amintind de modelul ”dobro” al americanelor Gibson.

* Mor Karbasi (voice, Israel/Spain): ”Ojos de Novia” (”Eyes Of A Bride") (2016)...."Ladino/Flamenco/Sephardic/Andalucian Folk/Traditional/World"
....featuring Richard Bona, Kai Eckhardt, The Tomatito Family...asta scrie cum se observă și pe copertă, dar căutând prin restul acompaniatorilor via www.discogs.com am dat și de un tânăr violonist de 21 ani originar din Chișinău/Rep. Moldova, pe nume...Marcel Mămăligă.
Un concert integral recent ”live in Lyon” al frumoasei vocaliste și dansatoare de 30 ani (care debuta în 2008 cu albumul ”The Beauty & The Sea”), în formulă de trio -voce & dans, chitară și tobe & percuții- este vizionabil aici:

 

”Între umbră și suflet” cu Anna Phoebe, Laura Cannell și alte trufandale de sărbători

Irlandezii din Overhead, the Albatross (sextet din Dublin cu numele preluat din primul vers al epicei ”Echoes”/Pink Floyd, 1971) sunt printre preferații mei din setul începutului de an de muzică nouă -exclusiv jazz-, cu albumul de debut îndelung pregătit ”Learning to Growl” (2016), aproape 60 minute de ”post-rock instrumental” fluent și inspirat, cu începuturi de piese și cu treceri de regulă timid/minimaliste (ca și pasărea difuză de pe copertă), dar care se dezvoltă in crescendo până la finaluri monumentale -”Telekinetic Forest Guard”, ”Daeku”, ”Bara”-...sau cu piese precum ”HBG” sau ”Paroxysm” care încep sincopat și care continuă până la final cu ritmuri de complexitatea unui King Crimson mai cinematic, mai ambiental. Dar am urcat ștacheta poate prea pentru un album de debut anticipat de EPul ”Lads with Sticks” din 2013 (care include piesa ”Liam Neeson” inspirată de...și dedicată cunoscutului actor). Ozric Tentacles sau Explosions In The Sky sunt asocierile mai potrivite, sau, privind coloana din dreapta postărilor cu Overhead...pe YouTube cu diverse alte pepite ”post-rock”, germanii Glasgow Coma Scale cu noul ”Enter Oblivion”. Pentru ”Big River Man” toate energiile, incluzând corul numeros și secțiile de corzi și suflători invitați din
National Concert/Symphony Orchestra, se reunesc într-un final apoteotic:

 

Apoi am remarcat violonistele Anna Phoebe (”Between The Shadow and The Soul”, 2014, cu grupul Jurojin și Ian Anderson/Jethro Tull (!), printre invitați) și Laura Cannell (cu albumele ”Simultaneous Flight Movement”, 2016 și ”Quick Sparrows Over the Black Earth”, 2014).
Anna Phoebe, care a colaborat cu Trans Siberian Orchestra, Jethro Tull, Roxy Music și cu Jon Lord -regretatul ”keyboard maestro” de la Deep Purple-, deși a mai scos 2 albume și un E.P., e la primul material cu propria ei muzică, atît de bun și variat încât am găsit cronici măgulitoare care o plasează pe violonistă între Vanessa Mae și Nigel Kennedy asociind-o și cu iluștrii înaintași din anii '60-'70 ca Jerry Goodman (Mahavishnu Orch.) sau Daryl Way (Curved Air)! Și pentru că am auzit pentru prima dată și de acompaniatorii Jurojin, grup britanic (”experimental rock” conform Wikipedia, ”indie-prog”, conform ”www.discogs.com”) în care se regăsește muzica indiană și influențe din Balcani, am căutat și ascultat singurul album ”The Living Measure of Time” (2010)...dar ceea ce fac băieții ăștia la 4-5 ani distanță cu Anna Phoebe mi se pare net superior. ”Mostar” (capitala culturală a Herzegovinei), ”A Moment's Deception” (cu Ian Anderson) și ”In Continuum”, ar fi 3 titluri de pe album care se disting.
Despre Laura Cannell și muzica celor 2 albume, aceste 2 articole și interviuri din revista Quietus sunt lămuritoare:
http://thequietus.com/articles/20868-laura-cannell-interview-simultaneous-flight-movement-stream
http://thequietus.com/articles/17067-laura-cannell-interview

Howe Gelb (60 ani, chitaristul vocalist din Giant Sand) cântă singur sau face un reușit cuplu cu Lonna Kelley pe noul album de jazz vocal în stil clasic ”Future Standards” (2016), chiar dacă predicția nu se va împlini...iar interesantul electronist Botany (a.k.a. Spencer Stephenson) se remarcă pe eclecticul și inspiratul ”Deepak Verbera” -LP- (2016) la descrierea căruia, pe site-ul www.botany.bandcamp.com, găsim lungul șir de termeni ”experimental world ambient collage drone free jazz instrumental instrumental hip-hop jazz kosmische psych psychedelic vibrational Austin”. Mult prea incitant ca să nu te întrebi ”cum ar putea fi anterioarele ”Dimming Awe, the Light is Raw” (2015) și ”Lava Diviner (Truestory)” (2013)?”. Iar la orizont se întrevede deja un nou album, ”releases January 20, 2017”, BOTANY: ”Raw Light II”.
Pentru cinematicul album din 2013 nu ajută din nou o postare de pe YouTube.

Satisfăcătoare mi s-au părut noile albume ”folky” Steeleye Span: ”Dodgy Bastards” (2016), Tim Buckley: ”Lady, Give Me Your Key: The Unissued 1967 Solo Acoustic Sessions” (2016), Teresa Salgueiro (ex-Madredeus): ”O Horizonte” (Lemon, 2016) și Faun Fables: ”Born of the Sun” (2016).
Dezamăgitoare, ce-i drept după o singură audiție, printre primele albume datate deja cu ”2017”: Brian Eno: ”Reflection” și Blackfield: ”V”...
Între compilațiile și reeditările recente, merită amintite:
* Rush: ”2112” [40th Anniversary Deluxe Edition] -3 CD- (2016), cu mult material suplimentar de studio și ”live”.
* Lighthouse (Canada): ”Good Day” (1974, Reissue 2016)
* Quintessence: ”Spirits from Another Time: 1969-1971” -2 CD- (2016)
* Public Image Ltd.: ”Album” [Super 4-CD Deluxe Edition] (1986/2016). Idem ca la canadienii Rush.
* Randy Newman: ”The Randy Newman Songbook” -2 CD- (2016). Chintesența întregii cariere a cantautorului american preferat a lui Paul McCartney.
* Frankie Miller: ”Frankie Miller’s Double Take” (2016)
* Tanya Donelly (Throwing Muses): ”Swan Song Series” -3 CD- (2016)
* J.D. Emmanuel: ”Electronic Minimal Music, 1979-83” -2 CD- (2016)
* Carl Stone: ”Electronic Music from the Seventies and Eighties” -2 CD- (2016)
* V.A.: ”(The Microcosm) Visionary Music of Continental Europe, 1970-1986” -2 CD- (2016)
* V.A.: ”Venezuela 70: A Cosmic Visions of a Latin American Earth, Venezuelan Experimental Rock in the 1970s” (2016).