4) Brian Davison's "Every Which Way"

Brian Davison's "Every Which Way" (Charisma Records, 1970)

"British drummer, born 25 May 1942 in Leicester, UK...died 15 April 2008 in Bideford, UK"

Primul album de după desființarea grupului The Nice ar fi meritat o soartă mai bună: este înca un LP în care "fantoma" lui Steve Winwood (cu siguranță, neimplicat) din perioada cu Traffic plutește printre sunete, "ajutată" consistent de analogia cu sunetul saxofonului și flautului lui Chris Wood și chiar și de timbrul vocii lui Graham Bell. Dar aceasta cu Traffic nu este singura asociere stilistică și de sound: ici și colo se pot detecta și alte influențe venite din sfera progrock și blues: Savoy Brown, Ten Years After...dar adăugând instrumente de suflat gen Van Der Graaf Generator, McDonald & Giles, Marc Charig (King Crimson, Keith Tippett)...Chiar de la Neil Young/Crazy Horse găsim câte ceva, în ceea ce'l privește pe ilustrul necunoscut, chitaristul John Hedley, cu solouri lungi à la "Cowgirls In The Sand" sau "Cortez The Killer" (în piese ca "All In Time" sau "The Light").
Poate cea mai atentă și "la obiect" cronică a albumului este cea semnată de Sean Trane pe site-ul Prog Archives. El observa -muzical- o solemnitate generală a materialului, vecină pe alocuri cu drama...și remarca piesele lungi, interplay-ul și solourile. Chiar dacă nu e vorba de ceva "revoluționar" sau "zguduitor", acest album "foarte credibil" consolidează ce se auzise până la el, anticipând alte albume care aveau să vină. Piesei "Castle Sand" Sean Trane îi detectează intruziuni în teritorii King Crimson-iene, mai ales prin "outro"-ul de final în stil "psych/space"..."Superb!!"
Și grafica LPului este sugestivă și cu...schepsis: creanga înflorită de măslin din ciocul porumbelului de pe copertă este mai degrabă una de...canabis, dar pe coperta interioară aceasta apare deja...consumată (ca să nu zic "fumată"!).
Finețurile setului de tobe & percuție ale liderului dovedesc că Brian Davison cu un așa material solid n'a fost doar un ajutor secundar pentru Keith Emerson în trupa The Nice (aka "Emerlist Davjack"), ceea ce avea să fie dovedit ulterior și în formula trioului Refugee pe excepționalul album eponim (Charisma, 1974)...(din care regretatul Cornel Chiriac avea să folosească generic la "Metronomul" său de la Radio Europa Libera, un pasaj din piesa "Ritt Mickley" -titlul provenind din pronunția ușor imperfectă cu accent a lui "rhythmically", atunci când claviaturistul elvețian Patrick Moraz le cerea colegilor să reia piesa, dar s'o cânte...mai ritmic).
Ceea ce însă n'am găsit punctat în cele câteva cronici pe care le'am consultat referitoare la acest LP/CD -revenind la "Every Which Way"- este influența din jazz pe care titularul Brian o aduce și în The Nice și pe albumul său, el fiind influențat în tinerețe de un unchi pe nume George și de Terry, fratele său mai mare...să asculte discuri cu bateriștii de jazz Art Blakey, Max Roach și Jack DeJohnette. Despre întreaga cariera a lui Davison găsiți informații consistente, inclusiv despre reunirea The Nice din 2002, în articolul "Brian Davison: Drummer with The Nice" din revista The Independent, aici:
http://www.independent.co.uk/news/obituaries/brian-davison-drummer-with-the-nice-813354.html
Deasemeni nu prea s'a insistat prin cronicile respective asupra contribuției lui Graham Bell, "electric piano, acoustic guitar, lead vocal"....Compozitorul a 5 din cele 6 piese, cu vocea sa remarcabilă à la Steve Winwood, Bell apare episodic și în filmul "Tommy" și merită urmărit și prin ceea ce a realizat separat și înainte și după 1970 (vezi recomandările de mai jos). Dacă printro altă..."twist of fate" -turnură a sorții- acest album îl avea titular pe Graham Bell nu pe Brian Davison, nimeni nu s'ar fi mirat...
Iar ca să'i amintim și pe ceilalți:
Alan Cartwright (bass)...era basistul din Procol Harum (deci n'avea nevoie de alte recomandări)...în schimb
Geoffrey Peach (reeds, flute, backing vocals) și John Hedley (lead guitar)...erau total necunoscuți lumii muzicale din acel moment și nici ulterior nu'i mai găsim activi pe realizări notabile. Ăsta rămâne încă un mister, cei doi dând muzical practic "totul" pe cartea acestui album...

Chiar dacă e o raritate, albumul "Every Which Way" a avut câteva reeditări. ca LP și CD:
UK, US, Germany (LP, Philips și Mercury, 1970),
Germany & Europe (CD, Long Hair. 2011 și 2006)
...cu fețele A și B inversate pe verso (back cover)

Referințe & recomandări:

The Nice ("Emerlist Davjack")...cu toate albumele, "The Thoughts of EmerlistDavJack" (1967), "Ars Longa Vita Brevis" (1968), "Five Bridge" (1970) și "Elegy" (1971).
Refugee: "Refugee" (1974)
Graham Bell:
Skip Bifferty: "Skip Bifferty" ("rare UK pop-psych", 1967)
"Graham Bell" album (Charisma, 1972)
Bell & Arc (ex-Skip Bifferty): "Bell & Arc" (1971)
Jackson Heights (Lee Jackson band), anii 1970-1973