19) Grand Funk Railroad X 2...with a help from Todd & Frank

Inițial vroiam să abordez doar albumul din 1976 ”Good Singin', Good Playin'” produs de Frank Zappa, dar revizuind mai în amănunt cariera trupei, o să-i fac loc tot aici cu acceptul amicului Laci și lui ”We' re An American Band” (1973). Calitatea muzicală mă obligă la asta, trupa după succesele cu producătorul-dictator Terry Knight țintind cel puțin aceleași standarde atinse de ”Grand Funk” (1969) sau ”Closer to Home”. Și prin cele 2 albume, reușind asta.
Mai multe sunt argumentele adăugării anteriorului ”We' re An American Band”: ar fi mai întâi prezentarea radiofonică a lui Cornel Chiriac la ”Metronom”-ul Europei Libere, în stilul documentat și profesionist caracteristic (însăși alegerea sa a unui material dintre multe alte LPuri devenise o garanție a calității!).
Apoi, alegerea ca producător a lui Todd Rundgren, un artist atât de plurivalent artistic/muzical dar și tehnic încât cu greu aș găsi un singur termen pentru a-l descrie (dacă totuși ar trebui să aleg doar unul, acesta ar fi englezescul ”maverick”, adică ”dizident”, ”hoinar”, ”neconformist”, ”rătăcitor”, ”rebel”, ”independent”, etc).
Poate mă voi ocupa separat de subiectul T.R. pentru că despre el s-a scris puțin în România, eventual cu un portret la vreun album solo sau cu trupa sa Utopia cu câteva albume de mare calibru în anii '70.
Revenind la titlul atât de direct, patriotic al albumului (a la Bruce Springsteen), direct și clar definit...LPul cu coperta sugerând ”discul de aur” oferea și 4 autocolante cu logo-ul trupei "Pointing Finger" (vezi imaginea de lângă copertă), un nume de trupă care renunță la ”Railroad” ca și pe anteriorul ”Phoenix” -primul album fără Terry Knight-, cu sfatul de a-l asculta la volum maxim și cu 2 singles-uri de promovare bine alese.
Recenziile și cotațiile după lansare sunt dintre cele mai bune, William Ruhlmann de la Allmusic (Guide) sesizând plusurile față de GFR-ul de până atunci, cu ”production”-ul superior, ”sound”-ul mai profesionist și cu un rol mai pregnant în sensul bun al vocalului la  bateristul Don Brewer. ”We're an American Band”- piesa/single-ul- devine un imn, portavocea-fanion a trupei, un fel de ”Sweet Home, Alabama” pentru Lynyrd Skynyrd, ”Dixie Chicken” pentru Little Feat sau ”Ramblin Man” pentru Allman Brothers Band.


















Track listing:
"We're an American Band" (Don Brewer) – 3:27
"Stop Lookin' Back" (Brewer, Mark Farner) – 4:52
"Creepin'" (Farner) – 7:02
"Black Licorice" (Brewer, Farner) – 4:45
"The Railroad" (Farner) – 6:12
"Ain't Got Nobody" (Brewer, Farner) – 4:26
"Walk Like a Man" (Brewer, Farner) – 4:05
"Loneliest Rider" (Farner) – 5:17

      2002 reissue bonus tracks:
"Hooray" (Brewer, Farner) – 4:05
"The End" (Brewer, Farner) – 4:11
"Stop Lookin' Back (Acoustic Mix)" (Brewer, Farner) – 3:04
"We're an American Band [2002 Remix]" (Brewer) – 3:32

Personnel:
Mark Farner – vocals, guitars, conga, electric piano on "Creepin", harmonica
Don Brewer – drums, percussion, vocals
Mel Schacher – bass
Craig Frost – keyboards

Sărim peste câteva albume și ajungem întro perioadă de plin avânt în ”mainstream” a curentului funky-disco în 1976 după dublul set ”live” ”Caught in the Act”, când surprinzător pentru mulți îi ”prinde asupra faptului” și se implică în istoria grupului ca producător nimeni altul decît ”avant-garde rock king” Frank Zappa. Întrun moment de cumpănă când din cauza certurilor interne -cauzate mai ales de intențiile solistice ale lui Mark Farner- trupa era aproape despărțită...
O prospețime de dinamică în general, o chitară mânuită de Mark Farner dar cu ecouri a la Frank...si cu o piesă 07. "Out To Get You" în care producătorul devine muzician (alături de contribuția sa și vocală și chitaristică la 12. "Rubberneck" (Brewer) (CD bonus track)...iată ce distinge acest album de altele, fără a pierde mai nimic dintre calitățile care făcuseră un brand din ”GF”, cu sau fără ”R”.

Asociere aparent bizară asta a lui ”papa” Zappa cu un grup cu multiple hituri la radio și cu succes comercial, dar explicată simplu de Don Brewer: ”Rolul lui Zappa în ”Rock and Roll” este la bază același ca al nostru...Păstrează simplitatea cât mai mult posibil și infuzează energie în asta”.
”Un album care-ți spune într-un mod documentar exact și pentru prima dată cum trebuie să sune Grand Funk Railroad” -îi spunea și Frank Zappa unui jurnalist- ...”iar băieții ăștia sunt fantastici, sună fan-tastic...cu litera ”F” de 3 ori mai mare ca tine” (!).
Totuși despărțirea nu poate fi oprită, deși în prima zi de ”overdubs”-uri în studio Frank Zappa încearcă până la 4 dimineață să-i convingă să continuie...

Reformată de mai multe ori dar fără Farner după acele concerte în beneficiul Bosniei din 1998, trupa are încă ecou sub comanda fondatorilor Mel Schacher și Don Brewer, acesta din urmă fiind foarte flatat că GFR e trupa favorită a lui...Homer Simpson din cunoscutul serial The Simpsons: ”Măi copii, voi nu-i știți pe Grand Funk?...Versurile brutale, fără ”perdea” ale lui Mark Farner?...Basul zăngănit a lui Mel Schacher?...Tobele meseriașe ale lui Don Brewer? Vai, Doamne!". Junii Bart și Lisa în acel episod "Homerpalooza" din sezonul 7 nici nu auziseră despre GFR...