Provenit dintro familie cu mama vocalistă de jazz și cu toți ceilalți din restul familiei de asemenea implicați în muzică și dans, David Byron debutează propriu-zis în The Stalkers (”Călăuzele”) a chitaristului Mick Box, e apoi vocea principală în Spice (1967 – 1969) iar odată cu aparițiile regulate la Marquee Club din Londra și întâlnirea cu managerul Gerry Bron, se integrează în formula de bază și de ”aur” Uriah Heep (apropos de multiplele discuri dobândite din prețiosul metal). Chiar mai strălucitori în U.S. decât acasă în U.K. în intervalul 1972 - 1975, U.H. trec printrun declin odată cu vânzările de la albumele Wonderworld (1974), ”Return to Fantesy” (1975) și ”High and Mighty” (1976) -acesta din urmă, doar cu piese de-ale claviaturistului Ken Hensley și inadecvat produs- și încep problemele și în sânul trupei : basistul Gary Thain se electrocutează pe scenă la Dallas, este concediat după ce acuză managerul că orientase prea mult trupa spre câștiguri financiare și moare de la o supradoză de heroină în decembrie 1975.
David Byron se resemnează tot mai mult în alcool și va fi la rândul său concediat de Bron ”pentru binele restului grupului” vara următoare la finalul turneului spaniol. Debutul său solistic ”Take No Prisoners” (1975, cu colegii Mick Box, guitars și Lee Kerslake, drums) nu ”rupsese gura târgului” apărând și întrun moment nu dintre cele mai favorabile ale grupului-mamă...așa că lui Byron nu-i rămâne altceva de făcut decât să demonstreze și altora și sieși că mai are ceva de ”spus”...Până la următorul album solo "Baby Faced Killer" din 1978 el înființează împreună cu chitaristul Clem Clempson (fost în Colosseum și Humble Pie) și cu bateristul Geoff Britton (ex-Wings-ul lui Paul McCartney) formula Rough Diamond, cu un singur album auto-intitulat ”Rough Diamond” (Island, 1977).
Track listing:
"Rock N' Roll" (Byron / Britton / Rushent) – 3:28
"Lookin' For You" (Byron / Clempson / Butcher) – 4:06
"Lock & Key" (Byron / Clempson) – 4:59
"Seasong" (Byron / Clempson) – 7:35
"By The Horn" (Byron / Clempson) – 3:13
"Scared" (Byron / Clempson / Britton / Butcher / Bath) – 5:33
"Hobo" (Byron / Clempson / Britton / Butcher / Bath) – 5:45
"The Link" (Butcher) – 2:19
"End Of The Line" (Byron / Clempson / Britton / Butcher) – 5:46
Band members:
David Byron - Lead Vocals
Clem Clempson - Guitars
Willie Bath - Bass Guitar
Damon Butcher - Keyboards
Geoff Britton - Drums
Un rock sănătos ”straight ahead” direct ochit la țintă și destul de tipic (dacă nu chiar previzibil) pe primele 3 piese, o frumoasă baladă centrală 04. "Seasong" (vezi clipul de la finalul postării) și apoi continuarea din nou cu 3 piese ”heavy-rock” cu o mai accentuată influență a bluesului...Vine o scurtă temă intrumentală de tranzit și finalul, chiar de ”la capătul rândului” (în mid-tempo, amintind de momentele memorabile Uriah Heep)....Asta ar fi scurta descriere a albumului care n-a avut vânzările dorite, reușind în U.S. -de unde așteptările erau cele mai mari, având în vedere trecutul recent Uriah Heep și carisma de care încă se bucura Byron- doar o urcare până la locul 103 în Billboard Top 200. Toate astea au loc ”în ton” și cu neinspirata promovare a albumului: pentru că Clem Clemson îl înlocuise în 1971 pe Peter Frampton în Humble Pie, se consideră oportun ca Rough Diamond să deschidă concertele din turneul (Peter) ”Frampton Comes Alive!” în primăvara lui 1977...”Diamantul brut” byronian e condamnat astfel să pălească logic în fața strălucirii unui artist aflat pe moment la zenitul carierei cu unul dintre albumele ”live” cele mai platinate și de succes din istoria rockului. Cine-și mai putea aminti cine cântase înainte de Frampton & comp., după euforicele "Baby, I Love Your Way", "Show Me the Way" sau după epica "Do You Feel Like We Do" ?
David Byron -născut David Garrick- a murit pe 28 februarie 1985 la doar 38 ani...
A se ”consuma” împreună (cel puțin) cu David Byron: ”Take No Prisoners” (1975)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu