47) Remember Claire Hamill...via Finlanda (!)

Chiar vinerea trecută în ziua când împlineam 60 ani, departe în nord în Finlanda amicul Mihai Stănciulescu stabilit acolo găsea întrun depozit de vechituri cu viniluri din Helsinki acest album din 1973 de la casa Island, postând pe Facebook imaginea feței A și câteva impresii...Eu ilustrez aici ca preambul la subiectul postării cu cea a feței B și a copertei principale, dar ambele preluate de pe versiunea de CD remasterizată a aceluiași album, din 2008: 

Mihai îmi făcea astfel indirect un cadou virtual de ziua mea focalizând prin albumul acesta pe artista cantautoare originară din nordul Angliei pe care o descoperisem și o remarcasem prin anii '90 și pe care o inseram atunci în emisiunile de la Radio Vest, Europa Nova și Radio Analog. 
Am adus azi la ”comments”-uri completarea și precizarea că vocalista la modul general a rămas subestimată, nu doar ”October” sau vreun alt album anume. Ea apare invitată cu prenumele puțin schimbat ”Clair” Hamill în piesele ”Look Over Your Shoulder” de pe Steve Howe: ”The Steve Howe Album” (1979), respectiv în ”Back To School” de pe Jon and Vangelis: ”The Friends Of Mr. Cairo” (1981)...Dar la momentele acelea C.H. avea deja scoase încă câteva albume comparabile cu ”October”: debutul ”One House Left Standing” (1972), -cu invitați marcanți ca John Martyn, David Lindley, membrii din Free/Bad Company, etc-...ulteriorul ”Stage Door Johnnies” (1974) -produs de Ray Davies/The Kinks- și ”Abracadabra” (1975). Stilul ei s-a adaptat apoi parțial noilor trenduri fără mari compromisuri pe cele 3 albume din anii '80 ...dar tot fără vreun impact major.
Mă opresc mai pe larg la debutul lui (Josephine) Claire Hamill care pe 4 august trecut a împlinit 60 ani și care ar fi meritat încă de-atunci un porteret....și la următorul ”October”, două pepite în stil folk ”jazzy” & prog-rock elaborat. 
Muzicieni de studio, 3 membrii din Fairport Convention, un basist de jazz, clăparul lui Cat Stevens Jean Roussel, câțiva invitați americani (Steve Smith, Wayne Perkins), bateristul Alan White de la Yes (!) și basistul co-fondator de la Yardbirds Paul Samwell-Smith pe post de aranjor și producător...și-au adus cu toții contribuția pe un album cu 12 piese dominat de compozițiile autoarei. Între care și 05. "Speedbreaker" (Hamill) în care subiectul inspirator era bardul scoțian -între timp devenit clasic- John Martyn, cu care Claire a avut și o legătură amoroasă. 
Același John Martyn contribuise chiar mai efectiv interpretând la chitară pe debutul cu ”One House Left Standing”, alături de Terry Reid -vocalistul refuzat la Led Zeppelin în favoarea lui Robert Plant (!)-, clăparul John Hawken (ulterior la Spooky Tooth, Renaissance, Strawbs și Illusion), 3 membrii din Free: John Bundrick, Simon Kirke și Tetsu Yamauchi, 4 jazzmen-i britanici și chitaristul american David Lindley.
Retrospectiv, mai ales după reeditările cu bonusuri din 2008, albumele au fost reevaluate și sunt cotate în general de la foarte bine în sus...Se pare că singurul ”cusur” găsit de un jurnalist cam cârcotaș era că ”autoarea ar fi vrut prea multe”, mai mult ca sigur respectivul neținând cont că debutul avea loc pe când vocalista avea doar 17 ani...În 1973 Claire Hamill deschidea concertul irlandezului Gilbert O 'Sullivan aflat la zenitul carierei, iar unul dintre marile hituri ale acestuia se numea ”Clair”...dar nu s-a găsit vreo legătură cu frumoasa noastră, inspiratoarea lui Gilbert din superba baladă fiind fetița de vreo 5 anișori a managerului și producătorului său, Gordon Mills. 

Claire Hamill a mai colaborat ulterior cu trupa Wishbone Ash iar prin albumele ei din anii '80 orientate spre stilul ”new age”, le-a anticipat și influențat pe Enya și Adiemus. I-au mai cântat piesele, printre alții, cuplul Tuck & Patti și regretata Eva Cassidy.
Stilul său eclectic are nevoie de înșiruirea ”Folk rock, New Age, dream pop, progressive rock, jazz fusion” (conform Wikipedia), cantautoarea apărând pe albumele ei în principal la voce și chitară acustică.
Recent în 2013 pentru albumul tribut FRAGILE am întâlnit-o pe C.H. la microfon în ingratul rol a lui Jon Anderson între muzicienii care au reinterpretat acest ilustru clasic al trupei Yes, ea reluând în același concert și ”Look Over Your Shoulder” a lui Steve Howe din 1978:

Comentariile despre vocaliste preferate au continuat pe messengerul Facebook între mine și Mihai, chiar și dincolo de așa-numita ”familie Joni Mitchell”...și am mai reținut câteva nume de care poate o să ne ocupăm cândva: Sandy Denny, Vashti Bunyan, Annette Peacock, Nico (albumul ”Marble Index”).