Trebuia să ajungem odată și odată și la krautrock (*)...
Un LP rar și valoros al ediției originale la cel de-al 2-lea album al trupei -eponimul ”Hoelderin” (1975) din colecția personală a lui Emil Biebel de la Viniloteca- a fost impulsul pe care l-am primit pentru a-mi reaminti ce știam și pentru a-mi completa lipsurile din discografia acestei trupe frumoase și reprezentative a stilului...grup care și-a luat numele poetului german romantic Friedrich Hölderlin din sec. XVIII-XIX, folosit însă doar pentru debutul ”Hölderlins Traum” (Pilz, 1972)...pentru că de la doar al 2-lea album s-au numit Hoelderlin, după circa 3 ani de dispute juridice cu producătorul Rolf-Ulrich Kaiser care dorea un sunet dominant al trupei mai...”cosmic”.
Grup de familie inițial, cu frații Christian și Jochen Grumbcow și cu soția lui Christian Nanny de Ruig vocalistă principală, principalii creatori ai ”visului” de debut orientat spre brit-folk-ul de inspirație Fairport Convention, Pentangle și Traffic...cu vocea lui Nanny scoțând în evidență piese ca ”Requiem Für Einen Wicht” și ”Wetterbericht”, dar și cu o vioară mai discretă prin comparație cu ce va urma. ”Acid folk” și ”raga rock” sunt alte etichete întâlnite în cronicile de descriere ale albumului ”guvernat” totuși de omniprezentul și marțialul melotron. Mai favorabile și mai nuanțate aceste recenzii la reeditările ulterioare decât cele de la lansarea inițială a LP-ului.
Vioara și flautul devin mai importante și mai prezente pe ”Hoelderlin” (1975), vioara fiind mânuită de nou-cooptatul Christoph ”Nops” Noppeney. Alături de alți invitați cunoscuți în breaslă precum Conny Planck și Zeus (B. Held), acesta ridică ștacheta valorică a muzicii și interpretării, chiar dacă vocea feminină dispare (Nanny părăsea trupa în 1973)...iar venirea chitaristului Joachim Käseberg -fratele basistului Peter- face să vorbim acum despre o trupă cu două perechi de frați.
Titlurile sunt în limba engleză (excepție, deschiderea ”Schwebebahn”, numele trenului monorail din orașul Wuppertal de origine al fraților Grumbcow fondatori), sound-ul mai simfonic pe care trupa îl numește ”romantic rock” e cu mai multă improvizație, mai ”jazzy”, influențele Genesis, King Crimson și Strawbs mai evidente -mai ales în piesa-suită de peste 17 minute ”Deathwatchbeetle” (de fapt Death Watch Beetle”)-, temele și solourile au devenit mai elaborate.
O serie de recenzii mai toate cu cotațiile tinzând spre maximal la ambele albume le-am găsit pe site-ul Progarchive, aici:
Hoelderlin at progarchives.com
Piese reușite întâlnim și pe albumele ulterioare cu coperțile la fel de frumoase ale trupei care trece apoi prin multe schimbări de personal, de ex. suita ”Circus în 3 părți: a) Tango, b) Marching, c) Sensations” sau atmosferica ”Phasing”, ambele de pe ”Clowns & Clouds”...sau ”Haktic IntergalaKtik” de pe ”Rare Birds”...dar per ansamblu albumele sunt descrescente valoric față de primele două. Nu-l includ în acest recul însă pe ”Traumstadt”, 2 LP-ul ”live” 1978 care însumează cele mai bune compoziții Hoelderlin din cea mai fastă perioadă a trupei și a genului krautrock în general, chiar dacă versiuni din concertele mai vechi la câteva piese mai apar ca bonusuri la variantele albumelor de studio pe CD.
Îmi rămâne de ascultat albumul de revenire al trupei, primul după mulți ani de pauză de la ”Fata Morgana din 1981...și poate tocmai de aceea interesant: ”8/Eight” (EMI, 2007), din nou cu o prezență feminină, tânăra și exotica Ann-Yi Eötvös (voc, violin).
Promit să revin pentru că tot la magazinul de viniluri la Emil am mai văzut sau am mai comentat despre trupe/albume cu Novalis, Grobschnitt (cei cu ”Solar Music”!), Eloy, Neu!, Amon Düül...
* E interesantă și etimologia termenului ”krautrock”, o invenție a jurnaliștilor britanici după o piesă Faust numită astfel și după o alta, "Mama Düül und Ihre Sauerkrautband Spielt Auf" a lui Amon Düül. ”Kraut”=”herb”= ”plantă (comestibilă), condiment”...dar majoritatea muzicienilor germani au respins etichetarea aceasta, unii chiar cu virulență. Muzicianul și muzicologul englez Julian Cope (ex-The Teardrop Explodes) a scris o carte publicată la începutul anului 1995, ”Krautrocksampler” în care analizează în detalii termenul și fenomenul muzical ”underground” din Germania începând cu anul de grație 1968.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu