În lumea muzicală mică dar plină de comori a căutătorilor de producții inedite dincolo de orizontul ușor vizibil, savarina, cunoscuta prăjitură care ne-a îndulcit copilăria, are un corespondent uman: Julian Jay Savarin, muzician claviaturist, poet și scriitor S.F. de origine dominicană stabilit de copil cu familia din 1962 în UK. Cele 2 albume concept lansate de acesta pe la 27-28 de ani odată cu nuvelele lor aferente ca suport liric și conceptual-părți inseparabile dintro trilogie se pare muzical niciodată finalizată- au fost abia de curând descoperite de mine, prea târziu ca să-l fi inclus pe autor în postarea anterioară dedicată regretatului Keith Emerson și ecourilor lăsate de acest geniu al clapelor. Și așa cum voi încerca să vă conving, acest Julian ce apare ca scriitor S.F. mai ales cu numele „Julian J. Savarin” și activ mult timp de la apariția albumelor, chiar foarte cunoscut de ex. în Japonia (!)...este unul și același cu creolul francofon pretins descendent al triburilor mayașe și al vechilor locuitori din zona Caraibe, organist-compozitor pe nedrept prea puțin cunoscut și care merită un loc printre posibilii influențați, la ora apariției primului album, de Keith Emerson atunci încă în grupul The Nice sau de primele albume Rare Bird și Earth & Fire. U.S.A., Analogy și Victoria sunt alte trupe meteorice asociate stilistic în cele câteva reviews-uri găsite via Internet, una spre plăcuta mea surpriză venind din România de la Bogdan Olariu:
http://www.progarchives.com/album.asp?id=10874
...dar la Keith Emerson n-am găsit pe altcineva să se fi gândit până când acesta nu ne-a părăsit de curând, deși pasaje la melotron și la orga Hammond abundă pe ambele albume, sound-ul în gereral și tipul incisiv de atac al clapelor e comparabil și nici flerul prog-simfonic cu acea grandilocvență specifică ecourilor de catedrală nu-i deloc absentă, mai ales pe al 2-lea album care inclusiv prin vocalista Lady JoMeek m-a dus cu gândul imediat la Annie Haslam/Renaissance (după ce și pe primul apăruse o voce remarcabilă, australianca Cathy Pruden)...asociere care, de data asta, am găsit-o făcută și de alți melomani.
Nicio astfel de paralelă n-ar trebui însă să influențeze pe cineva interesat pentru că dincolo de orice analogie, albumele cu toate piesele originale fără covers-uri se disting singure melodic, conceptual și interpretativ la modul că ambele merită ascultate și cunoscute, separat sau împreună, eventual deținute de împătimiți ca piese de colecție indiferent ediția reeditată sau formatul...oricum ele fiind rare și valoroase!
„Tratamentul” interplanetar fantezist a lui Julian în 12 capitole, populat de mituri, oracole și legende („Orașul fantomă”, „Turnul negru”, „Alda -megalomaniaca „Dark Lady”-, „Altarra -prințesa „Femeilor albastre”-, „Terran”, etc), pe scurt rezumate sub fiecare titlu, dezvoltă ideea că oamenii n-ar fi fost primii locuitori pe Terra ci ar mai fi existat și Altarra, singura supraviețuitoare umanoidă a dispărutei planete Alkon din constelația Centauri cu 2 sori gemeni...aceeași care, „într-un moment înainte de toate” l-ar fi lăsat pe „pământeanul” Terran cu o memorie ereditară afectivă indusă și atent selectată, ștergând ca măsură de precauție orice alte indicii ale originii umane până în momentul în care conștiința noastră se va maturiza îndeajuns pentru a face față la impactul adevăratului dezastru originar...
* Julian's Treatment (UK): „A Time Before This” -2 X LP- (Young Blood Production, 1970), cu subtitlul „A Story...A Fantasy Story Set In Part Of Our Galaxy...A Story About The People Whom We Believe Live In This Galaxy...This Hidden Universe...Told In Music....In Words...In Sounds...Listen To It...Think About It...Enjoy It”
Reeditări ulterioare ale albumului, de ex cea de la casa See For Miles din 1990, adaugă titlului „The Trilogy...plus”, respectiv ca bonus albumul al 2-lea aproape integral, minus -pentru a se încadra în cele 80 minute maxime ale unui CD- piesa „Dance Of The Golden Flamingoes”:
Componența trupei e aproape complet schimbată acum, doar basistul John Dover e același, printre „chelnerii la dans” apărând și o „chelneriță” nouă, vocalista Lady JoMeek (sau „Jo Meek”) despre care vă ziceam că amintește de Annie Haslam. Albumul înregistrat la Londra are ca suport literar tot o poveste cosmogonic-biblică cu un superstar negru al spațiului, „Cosmic Man” Jael Adaaman și aventurile sale în „G.O.D.” (Organizația Galactică și Dominioanele), exilul voluntar al lui Haven, moartea Aldei -personajul malefic din episodul trecut-, găsirea și decăderea lui Atlantis/Atlantida și creșterea agresiunii asupra Terrei...o poveste încheiată trist cu aceeași veche și ciclică reflexie-întrebare adresată zeilor de „soldații timpului”: „De ce ne-ați părăsit?”. Cu excepția unei părți mediane, nuvela S.F. e considerată de Joe Farren în comentariul de pe „back cover” de nivelul unor „Dune” sau „Foundation”, cunoscutul ciclu al lui Isaac Asimov.
Iar muzical, eu n-am găsim aici nimic inferior „Tratamentului” anterior, dimpotrivă...discursul lui Julian J. („Jay”) are continuitate fie și cu altă voce feminină dar la fel de bună și deasemenea apărută de niciunde și dispărută ulterior (?!), plus toate celelalte ingrediente, solouri consistente de chitare, clape diverse, etc...incluzând acum și inserturile unei secțiuni de instrumente cu corzi.
Dacă v-au plăcut cele 2 albume, vă recomand încă 2 trupe cu materiale foarte frumoase și rare:
* Victoria (U.S.): „S/T” (1971)
.....Debutul deja amintit al unui grup 4-tet dominant feminin cu Cheryl Simpson, Greg Ruban, Maureen Deidelbaum și Sharon Barton.
...și mai noul:
* Mr. Sirius (Jazuhiro Miyatake/ Japan): „Barren Dream” (1987)
....proiect al unui multi-instrumentist cu interesanta Hiroko Nagai (a.k.a. Lisa Ohki) la voce.
Revenind încă puțin la cele 2 „Savarine”: în postarea de mai jos din 2013 care oferă integral albumul al 2-lea al trilogiei „Lemmus”, găsim și termeni ca „Acid Rock”, „epic”, „beautiful” sau „sacred”...plus garnitura completă foarte greu de aflat:
„Line-up / Musicians:
- Lady Jo Meek / vocals
- Julian Jay Savarin / story, arrangements, keyboards
- John Dover / bass
- Nigel "Zed" Jenkins / guitar
- Roger Odell / drums”
...iar din aceleași „comments”-uri mai aflăm și că bateristul a cântat ulterior în trupa Shakatak.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu