Randy Rice (US): „To Anyone Who's Ever Laughed At Someone Else” -2 LP- (Self-released, 1974)
„Celor interesați (sau celor dezinteresați care vor citi oricum):
Acest album este un „rara avis” - există doar 500 exemplare presate. Sunt sigur că întrebarea voastră imediată e ce intenționez să fac cu toate aceste extra copii?. Ca să fiu sincer, nu știu nici eu exact, oricum, înainte de a prezenta dedicația acestui album, aș vrea să vă precizez că piesele mele sunt simple. De fapt, v-ați putea trezi în vreo cafenea din oricare metropolă ca de ex. Davenport/Iowa cu cineva care vă oferă melodii mai complexe și avansate decât acestea ale mele de pe album. Oricum, am compus cântece care vorbesc despre ceea ce simt, sau ce-aș fi vrut să pot simți, despre mine și despre alții. Ascultându-l, veți afla multe lucruri despre mine, despre alții și, din fericire, câte ceva chiar despre voi înșivă. De fapt vă asigur că acest ultim aspect a fost motivul pentru care am decis să-mi împărtășesc cântecele. Și dedic astfel albumul oricărui ascultător: luptei voastre pentru fericire, pentru dragoste (sau asta o fi redundant?)...oricărui tânăr care se vrea mai bătrân, bătrânului ce se vrea tânăr, sau celui frustrat care n-ar mai vrea să existe deloc, celui cu frică de moarte sau reticent la viață...celui confuz de iubire sau deprimat de absența ei...celui furios pe întreaga societate pentru ce face sau nu face pentru el...și în sfârșit, dar cel mai important, celui care-a râs vreodată de altcineva, pentru când ai fost poate cel mai departe de a ajunge fericit și iubit așa cum ai fi putut fi.”
August, 1974 Randy Rice
„All songs and whatever by R.R.”
Aceste frumoase cuvinte ale autorului, la care se adaugă pe „back cover” și lista celor circa 15 prieteni cărora le-a mulțumit pentru investiția de talent, timp și bani (cuvântul „money” fiind totuși intenționat tăiat cu un „X”!), le-am găsit după ascultarea albumului și conturarea unei opinii...și au venit ca un generos bonus, o lecție de modestie și chiar de viață din partea unui cantautor de recomandat instantaneu oricui meloman sensibil la muzica unor Don McLean, Nick Drake, Tim Hardin, Tim Buckley sau chiar a altui mult mai cunoscut Randy, Randy Newman...Avem un dublu LP de 80 minute de voce, chitară, pian și aranjamente fine și inspirate, cu 3 suite ample din 5-6 părți, inserturi vorbite citând din jurnalul mamei, conversații despre religie, zodiac, feministe și mame vicioase, relații părinți-copii, glume între amici la cafenea, secvențe captate de pe stradă sau din media, referiri la scandalul Watergate și războiul din Vietnam...o largă paletă de subiecte tipice unui „loner” dificil și complex, solitar trubadur și mesager al realităților americane din 1974, zona Chicago. Una dintre foarte rarele cronici găsite despre acest album rar de colecție spune despre un „acid/ psychedelic folk” ca stil, remarcând, printre altele, chitara gen One St. Stephen, vocea autorului și atmosfera serenă ale unui „album plin de calități, clar peste media genului”:
http://www.popsike.com/Randy-Rice-2LP-Nod-PRIVATE-LonerDownerPsych-Folk/220202394122.html
Recomandare:
* One St. Stephen (Don Patterson): „One St. Stephen” (1975)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu