Ecouri și efecte de la KTU, post-Gărâna XX: TU, Tuner, solo projects, Stick Men ”live”, HoBoLeMa, etc

Deliciile 3 D ale unui concert ”live” cu tot avatarul asociat sunt indiscutabile iar când mi-au plăcut respectivii artiști, experiența aceasta a fost întotdeauna dublată -înainte sau după, sau și înainte și după respectivul concert- de plăcutul efort de zile/ore întregi de căutări/ascultări de muzică pe care n-o știam făcută nu numai de cei pe care-i văzusem ci și de ”spin-off”-urile derivate ori proiecte/albume solo și colaborări ale membrilor. Intră atunci în rol și audiofilul-colecționar curios și decis pe cât posibil să epuizeze câte un subiect sau altul în marea încrengătură a unor adevărate familii de trupe/muzicieni empatizând stilistic ori asociați pe alte criterii care i-au adus împreună. Pentru că numai când acoperi ”suprafețe” sonore cât mai aproape de idealul de 100%  îți permiți să pretinzi că ”știi” cu-adevărat (despre) un artist sau altul, o trupă, un stil, un ”line-up” de festival, o casă de discuri...iar când volumul acesta devine prea vast pentru capacitatea noastră individuală de asimilare, "scutul" de apărare sunt doar criterii solide de ierarhizare ce îți permit accederea la ”best of the best”, ”crème de la crème”. Care și aceste elite e bine în sine să fie o rezultantă a câtor mai mulți experți și să acopere un interval cât mai mare de timp.
Premizele în cazul trioului KTU (fost 4-tet când era și Samuli Kosminen) nu erau a priori cele care să mă îmbie să cred că vor ajunge pentru mine printre favoriții ”line-up”-ului Gărâna XX: pe Kimmo Pohjonen îl văzusem și solo în urmă cu 2 ani ca și, tot atunci, pe The Crimson ProjeKCt-ul extins la un ”double trio” (cu Pat Mastelotto dar fără Trey Gunn)...iar pe de altă parte trecuse mult timp de la albumele de studio KTU ”8 Armed Monkey” (Intakt, 2005) și ”Quiver” (Rockadillo Records, 2009).
Și totuși, show-ul inegalabilului acordeonist finlandez Kimmo și al americanilor, cu ”warr guitar” și ”Chapman stick”-ul lui Gunn și percuțiile sofisticate ale lui Mastelotto, ”împănate” din plin cu ”electronics”-uri de efect, m-au cucerit fără rezerve! N-am luat în considerare, bineînțeles, nici înainte nici după concert, vocile din preajmă de genul ”un jazz, un ”sound” -dacă dominanta este, ca-n acest caz, un prog-rock sofisticat cu jazzul "mascat" în subsidiarul solourilor de instrument- e bun/valoros doar dacă seamănă cu ce-mi place mie” (în cazul particular al anturajului meu de anul ăsta, jazzul nordic european de tip ECM, oricum cel mai promovat și cu cea mai mare bază de fani în Ro). În schimb m-am pus după concert pe reactualizat și completat discografiile americanilor unde știam că sunt goluri în arhiva mea muzicală, în ideea de a mai descoperi unele albume cel puțin interesante. Pe Trey Gunn solo îl lăsasem la vreo 10 albume câte adunase până pe undeva la nivelul anului 2010 (vreo 3-4 oricum superficial asimilate) iar cu Mastelotto, dincolo de Stick Men -trioul cu Tony Levin și Markus Reuter, mai bine însușit-, bănuiam că-mi lipsesc alte colaborări...și pentru că nu știam oricum la modul mulțumitor nici ce aveam deja, m-am pus serios la ascultat și cercetat. A rezultat acest set de mai jos, pasibil a mai fi extins nefiind epuizat...și care în ultima dintre combinații îl etalează pe unul dintre chitariștii cu un ton fluent particular al SynthAxe-ului său unicat și aflat dintotdeauna printre favoriții mei...”ever”, muzician care pe 6 august va împlini 70 ani și de care nu mai auzisem de câțiva ani buni, ”the one & only” Allan Holdsworth:

* Trey Gunn - The Waters, They Are Rising (2015)
* Stick Men + (feat. David Cross) - Midori: Live In Tokyo -2 CD- (2015)
* TU (Trey Gunn & Pat Mastelotto) - Live in Russia (2011)
* Pat Mastelotto - Recidivate -2 CD Compilation- (2012)
* Pat Mastelotto & Tobias Ralph - ToPaRaMa (2014)
* O.R.k. (Lef/Lorenzo Esposito Fornasari, Colin Edwin, Pat Mastelotto & Carmelo Pipitone) - Inflamed Rides (2015)....ex-Berserk!, Porcupine Tree, King Crimson, Marta sui tubi
* Komara (David Kollar, Pat Mastelotto & Paolo Raineri) - Komara (2015)..."industrial ethnorock"

* Tuner (Pat Mastelotto & Markus Reuter) – Müüt -Live In Estonia 2007- (2008)
* Tuner (Pat Mastelotto & Markus Reuter) - Pole (Iapetus, 2007)
* Tuner (Pat Mastelotto & Markus Reuter) - Totem (2005)
* Tuner (Pat Mastelotto & Markus Reuter) - Zwar -Live In Europe 2005- (2010)

* Markus Reuter & Ian Boddy - Dervish (2009)
* (Stephen) Parsick & (Markus) Reuter - Lament (2012)
* Ian Boddy & Markus Reuter – Colour Division (2013)
* Markus Reuter & Zero Ohms - From Worlds Unseen A Light Yet Streams A Sound Replete (2015)

* HoBoLeMa (Holdsworth, Bozzio, Levin, Mastelotto) - Live at Yoshi's Jazz Club, Oakland -bootleg- (2010)...63 min
* HoBoLeMa (Holdsworth, Bozzio, Levin, Mastelotto) - Live in Groningen -bootleg- (2010)...95 min













                     Stick Men "live"

Albumul lui Trey Gunn din 2015 e ca numele "The Waters, They Are Rising", plutitor...și "curge" moale și destul de monoton. Tema "The Flood" are 4 părți provenite din concerte diferite, improvizații cam abstracte după capodopera "Here Comes The Flood" a lui Peter Gabriel care totuși mi-ar fi plăcut să fie mai consistent  și recognoscibil sugerată...
Foarte bune concertele Stick Men din Japonia, respectiv TU din Rusia: "playlist" inspirat cu citate din King Crimson din diverse perioade "îmbogățite" cu vioara invitatului special David Cross, sunetul captat foarte bun. Un "first show" (CD 1) și un "second show" (CD 2) la japonezi, introduse peisagistic diferit și cu 3 teme comune cântate totuși altfel...iar la ruși cu dezvoltări mai scurte ale pieselor celor doi fără "crimsonisme" și spre final la voce cu o exotică invitată, iraniano-americanca Azam Ali ("Bells", "Fandango"). Sunetul bun, deasemenea, singurul meu regret fiind durata de doar 47 minute...  
La Pat Mastelotto pe compilația dublu CD (Disc 1: "TRAPS", Disc 2: "BUTTONS") din 2012 de 2h 38 min descoperim colaborări interesante și numeroase, unele apărute doar pe singles: Mastica, Tovah, Tunisia, Michael Bernier, Project X, Samuel Hällkvist, Mptu, Bpm & M, Quodia, etc.
Bateristul Tobias Ralph e într-un permanent duel cu Mastelotto pe colaborarea duoului "ToPaRaMa" din 2014. Nu-l știați pe Tobias?...Nici eu dinainte, dar am aflat că e-n primii 500 tobari din lume -coloana din stânga- și că are vreo 40 colaborări "...and many more" (!) pe cea din dreapta, aici:
http://www.drummerworld.com/drummers/Tobias_Ralph.html
Tobias Ralph cred că n-are nici 30 ani, iată de ce demonstrații e capabil pe-aici (mai jos pe pagină, la sectorul "Video: See Tobias Play"):
http://tobiasralph.com/#about

Dar pe "ToPaRaMa" mai apare o pleiadă de somități, ca să nu credeți că-i un album doar de percuție:
-Tony Levin – Upright bass
- Markus Reuter – U8 Touch Guitar
- Lorenzo Feliciati – Bass, Keys, Strings
- David Rothenberg – Clarinet
- Roy Powell – Rhodes and Moog samples
- Angelica Sanchez – Piano
- Bernhard Wöstheinrich – Soundscape
- Bill Munyon & Leashya Padma-Munyon – Vocals and Samples
- Robert Fisher – Spoken words
Basistul Lorenzo Feliciati, lider la Naked Truth -subiect tratat pe blogul VicTimOfJazz și la care Pat Mastelotto are contribuție, cel puțin pe albumul "Avian Thug" (RareNoise, 2016)- este probabil liantul de legătură spre încă 2 proiecte cu italieni, orientate mai puțin spre jazz și mai mult spre rock: O.R.k. și Komara, primul un adevărat supergrup!

                                                 O.R.k.: "Inflamed Rides" (2015)

                                 Tuner: "Totem" (2005)







Despre duoul Tuner cu perioada de grație circa 2005-2010, am foarte multe lucruri bune de spus în afară de albumul de studio "Pole" pe care-l știam dinainte: apar piese aproape toate noi și pe "live"-uri, sună totul proaspăt, coerent și dinamic, cel puțin ca provenind de la 3 oameni (trioul canadian Rush a făcut istorie cu acest aspect, sunând mereu ca un grup mai numeros, nu?). Din Estonia, Polonia și Germania provin concertele Tuner cu un același Markus Reuter pupil al lui Robert Fripp care nu mai reușește aceleași performanțe și inspirație în colaborările cu ceilalți..."Beacon", o piesă de pe Ian Boddy & Markus Reuter – Colour Division (2013), e cam singura ce mi-a atras atenția din setul de 4 duouri fără anvergura din albumele cu Tuner sau cu grupul său mai vechi Centrozoon (duo cu Bernhard Wöstheinrich), 4 albume între 2001-2006.
Nu mai insist, poate sunt eu prea subiectiv deja sau nu le-oi fi luat întro ordine mai propice...doar mai amintesc de colaborarea lui Pat Mastelotto cu o maestră la insolitul instrument theremin: Pat Mastelotto & Pamelia Kurstin: "Tunisia" (2008)...și mai recomand la final și proiectul "live" HoBoLeMa (Holdsworth, Bozzio, Levin, Mastelotto) de care am amintit deja, mai ales bootleg-ul concertului olandez cu sunetul mai bine captat ca al setului dublu american de la clubul Yoshi.